sâmbătă, 27 decembrie 2008

Cutiute, cutioare, sertarase, dulapioare…

Dupa ani de zile in care ma auto consideram o dezordonata, am descoperit cheia ordinii in lucruri: cutiute, cutioare, sertarase, dulapioare.


Am avut o copilarie foarte dezordonata in cam totul. Nu era niciodata ordine la mine in camera. Mergeam pe principiul sa am totul la indemana. Apoi, acum vreo 5 ani, un prieten ITst mi-a reinstalat programele in calculator si a facut ordine prin ele. De atunci am devenit ordonata in programele din calculator.


Acum 4 ani am participat la un training de time management care chiar mi-a schimbat multe atitudini. Trainerul ne explica de ce trebuie sa fim ordonati, pentru a fi mai rapizi in activitatile de la birou. Ne-a aratat un slide cu multe patratele colorate care erau puse la intamplare in imagine si a tinut slide-ul doar 2 secunde. Ne-a cerut sa ii zicem cate patrate sunt acolo. Nimeni nu a ghicit, caci nu a fost timp sa numere. Apoi ne-a aratat aceleasi patrate grupate in 4 grupe de culori diferite a cate 4 patrate si a tinut slide-ul o singura secunda. Toti am ghicit, erau 16 patratele de 4 culori. Waw… De la exemplul asta am prins mania sortarii. De fapt eu mereu puneam lucrurile pe categorii, dar de atunci am si constientizat asta.


Apoi trainerul ne-a intrebat cate e-mailuri avem in inbox. Unul zice 600, altul 2000, altul 800…. Noi ne laudam, trainerul radea de noi. Ce facem cu cu scrisorile din cutia postal? Le citim si le lasam acolo? Nu. Inboxul e cutia postala electronica. Pentru e-mailurile citite exista alte dosare. Cand am ajuns la birou dupa acel training, aveam vreo 700 de e-mailuri in inbox. Am facut curat si de atunci nu am in inbox decat e-mailurile necitite si cele care le-am lasat sa raspund mai tarziu – cel mult 5-6. Odata ce am citit un e-mail si am rezolvat problema din el, fie il sterg fie il transfer in alt folder. Si asa pot spune ca sunt ordonata si in Inbox.


Pana anul asta daca ma intrebai “te consideri o persoana ordonata?” raspundeam ca in calculator sunt ordonata, dar in general sunt dezordonata cu lucrurile.

Greseam.


Mi-am schimbat mobila in casa si acum am suficient loc si multe sertare. Pot sa sortez obiectele si sa le separ pe categorii, fiecare la locul ei. Si am déjà 2 luni de cand nu am mai lasat dezordine in casa.


Nu cred ca intelegeti ce mare realizare este asta. Lavinia cea dezordonata de fapt nu ere chiar asa. Tot ce aveam nevoie erau cutiute, cutioare, sertarase, dulapioare.

duminică, 21 decembrie 2008

Toti cautam aceleasi lucruri

Ieri am avut o zi foarte interesanta. A pornit cu un pranz in oras impreuna cu un prieten si s-a prelungit in discutii despre viata, in filosofii, citiri din bloguri, analize… pana pe la 1 noaptea.Prietenia noastra este una recenta, dar bazata pe o comunicare coerenta si idei similare. Cred ca intelectual facem echipa buna.


Ne-am povestit relatiile pe care amandoi le-am avut, am analizat elemente, am ras de situatii, am exprimat dorinte. Mentionez ca intre noi nu exista o legatura romantica, dar cu siguranta avem o comunicare foarte buna.


Pe langa faptul ca e impresionant ca 2 adulti sa poata vorbi atat (fara sa fi consumat alcool) si sa piarda notiunea timpului, am tras o concluzie pe care nu am crezut-o de fiecare data cand am citit cate o carte de comunicare intre sexe (de autori ca Allan Peace, John Grey, Les Giblin, etc.): in esenta si barbatii si femeile isi doresc aceleasi lucruri intr-o relatie, au aceleasi asteptari, au nevoie sa iubeasca si sa fie iubiti (preferabil de aceeasi persoana)


Amandoi am spus niste truisme. Cum ca vrem pe cineva care sa ni se potriveasca. Dahhh, logic, nu? Dar atunci cum se face ca in istoria relatiilor pe care le-am avut, nu prea am nimerit nici unul din noi persoane cu care chiar sa ne potrivim. Oare stim teoria dar nu stim cu sa o aplicam?


Am definit elemente pe care le vrem de la persoana iubita. Eu vreau acelasi lucruri pe care le vrea si el. Asta a fost o mare revelatie pentru mine, caci pana acum traiam cu impresia ca barbatii vor cu totul altceva. Chiar incetasem sa mai incerc sa gasesc logica in alegerile barbatilor din jurul meu in domeniul feminin. Am o vorba: gusturile barbatilor la femei sunt total diferite de gusturile femeilor la femei. (adica cand am o anume imagine despre un barbat, nu stiu cum se face dar el este mereu cu o tipa care chiar nu i se potriveste, iar el e indragostit) Deci e ceva ciudat si de neinteles in asta.


Dar uite ca nu e chiar asa. Adica exista pe planeta cel putin un barbat care are dorinte ce au logica si pentru mine. Iar daca exista unul, poate mai exista inca cativa, adica poate il voi gasi si eu pe „el” (cel potrivit pentru mine si pentru care eu sunt potrivita). La fel cum daca eu am idei similare cu ale prietenului meu, poate sunt mai multe fete la fel, si el ar putea-o gasi pe „ea”.
Poate amadoi o sa ne gasim perechea.... poate in 2009.



vineri, 19 decembrie 2008

Caut parolisti

Caut oameni de incredere care sa faca parte din viata mea profesionala si personala si as vrea sa nu mai intalnesc oameni lipsiti de cuvant, sau pe care nu te poti baza. Nu mai am rabdare fata de lipsa de cuvant. Pur si simplu nu mai vreau asa ceva. NO MORE UNRELIABLE PEOPLE!

Caut oameni care nu vorbesc doar ca sa se afle in treaba, ale caror cuvinte au valoare semantica si implica ceva.

Iata 10 reguli simple pentru a dovedi ca esti de incredere:

1. Daca ii spui unui om ca vei ajunge la o intalnire maine la ora 10, fii acolo!

2. Daca cumva nu reusesti sa ajungi la timp, da-I un telefon sau un sms ca nu ajungi si motivul pentru care nu ajungi. Nu lasa omul sa te astepte! Timpul lui e la fel de important ca si al tau. Intelegem ca in Bucuresti poti sta blocat in trafic. OK. Trimite un sms sau da repede un telefon si spune “voi intarzia, sunt in trafic” Cel ce te asteapta va aprecia si nu se va supara pentru ca intarzii.

3. Daca cumva ai stabilit ca cineva sa vina la tine la birou maine la ora 10, stai acolo si asteapta! Oricum alocasei o jumatate de ora intalnirii. Ocupa-ti timpul si asteapt amacar 15 min. Daca omul intarzie mai mult de juma de ora si nu mai poti astepta, da si tu un semn, intreaba “mai vii?”

4. Daca ai stabilit o intalnire maine la ora 10, si persoana trebuie sa vina la tine la birou, atunci stai la birou. Ce crezi ca va gandi despre tine cand te suna ca intarzie 5-10 min din cauza de trafic si tu ii spui ca esti la o alta intalnire, in alta parte. Ce cauti la alta intalnire daca ai déjà una stabilita? Mai rau, cum ar fi sa vina omul la intalnire si tu sa nu fii acolo? La cat de stresant este sa conduci in Bucuresti, crezi ca mai ai vreo valoare in ochii lui cand ti-ai batut joc de timpul lui si nici macar nu ai stat la birou cand aveai o intalnire?

5. Daca ai stabilit o intalnire cu cineva peste o saptamana, ar fi foarte frumos din partea ta sa dai un telefon cu o zi inainte si sa confirmi ca vei pastra intalnirea. Asa macar te asiguri ca nu a uitat de intalnire – poate pentru tine e mai importanta intalnirea asta decat pentru el. Iar daca tu esti cel care asteapta la birou, noteaza-ti intr-o agenda sau in outlook si urmareste-ti programul inainte de a pleca sau stabili alta intalnire.

6. Daca poti face ceva de la distanta, nu-i cere cuiva sa se deplaseze. Poti rezolva problema prin e-mail, telefon, messenger? Atunci rezolv-o asa. Gandeste-te cat timp iti ia sa te deplasezi intre cele doua puncte dus-intors, cati nervi iti faci in trafic, si cat poate sa dureze intalnirea efectiva. De-aia avem tehnologie, sa ne scutim de drumuri si cheltuieli inutile. Hai sa ne rezolvam problemele de business cat mai rapid si fara stress si sa ne petrecem mai mult timp cu prietenii si cu cei dragi. Nu putem merge la o bere prin e-mail, dar putem da o aprobare pe un design sau trimite o oferta, nu?

7. Daca ii spui unui om ca vei face un lucru anume, care stii ca ii trebuie celuilalt, atunci fa-l cat mai repede. Daca ii dai si un termen de finalizare, tine-te de el.

8. Daca nu esti in stare sa livrezi ce ai promis in timpul dat, atunci anunta-l pe celalalt ca vei intarzia, ca nu poti face un anume lucru, ca ai intampinat dificultati, etc. Nu ii lasa pe ceilalti sa se bazeze pe tine, daca tu nu esti de incredere intr-o anumita chestiune.

9. Daca nu vrei sau nu poti face ceva, nu promite. Nu se supara nimeni daca ii explici limitele tale si il refuzi, dar se va supara daca ii zici- „fac eu asta” si de fapt nu faci, si nici macar nu intentionai sa faci. Nu iti bate joc de ceilalti, mai ales cand stii ca munca lor depinde de ceea ce livrezi tu.

10. Daca lucrezi la un proiect care se face in trepte, sau care dureaza mai mult, ar fi frumos din partea ta sa ii anunti in legatura cu statusul la care esti pe cei care asteapta rezultatul, din cand in cand. Asa le confirmi ca ceea ce faci are o oarecare importanta pentru tine.

Regula e: daca ai zis ca faci ceva, fa! Exact asa cum ai zis si exact in termenele pe care le-ai zis.

Asta se aplica la toate nivelele, de la a aduce o carte cuiva, de la a trimite un sms cu un nr de telefon, un link pe e-mail, pana la lucruri majore – ca vei finaliza un proiect de care depinde celalalt, ca iti vei plati o datorie, ca vei ajuta pe cineva cu ceva anume.

Daca nu te ajuta memoria sa te tii de cuvant, noteaza-ti, pune-ti reminder pe telefon, fa-ti semn cu pixul pe mana... ajuta-te sa fii parolist.

Daca nu ai cuvant, nu ai valoare. Iar cei din jur vor tolera o data, de cateva ori... dar nu la infinit.

Cand dovedesti ca esti parolist, dovedesti ca ii respecti pe ceilalti, iar ceilalti te vor respecta pe tine. Si nu e rau sa si pretinzi respectarea cuvantului dat de catre ceilalti. La urma urmei nu i-a fortat nimeni sa promita ceva.

Intr-o lume plina de oameni fara cuvant, cand dovedesti ca esti de incredere, castigi mai mult.

miercuri, 17 decembrie 2008

ce fac in loc sa scriu pe blog

Stiu, am cam abandonat blogul in ultima vreme.
Am fost cam ocupata cu o serie de lucruri mai mult sau mai putin importante, dar toate menite sa ma scoata dintr-o stare despre care nu vreau sa vorbesc .

Am vrut sa scriu, dar nu prea am gasit lucruri interesante si pentru voi… si vorba aia: daca nu ai ceva frumos de spus, mai bine taci.

Dar iata cam cu ce mi-am umplut eu luna decembrie a anului 2008 care abia astept sa treaca.

1. Lucrez la site-ul Neolevel.ro.O sa fie gata pana la sfarsitul anului,... sper. Depinde de programator, caci partea mea de treaba va fi gata. O sa va anunt cand e gata, sa imi spuneti parerea.
2. Creez un curs de marketing pentru carciumi si cafenele. Un prieten m-a invitat sa luram impreuna la el si am zis ca merita sa folosesc cumva faptul ca am crescut practic intr-un restaurant. O sa va anunt cand stabilim data. Daca sunteti carciumar, s-ar putea sa va intereseze.
3. Mi-am schimbat mobila in dormitor si odata cu asta am mutat mobila in toata casa. Mi-a luat ceva vreme, dar de cand am reorganizat casa mea e ca in reclama la IKEA – dezarstru inainte, ordine perfecta dupa. Nu am luat mobila de la Ikea, dar ce conteaza – tidy up!
4. Mi-am facut bradul. Cum vi se pare?

5. Am pus fluturasi pe perdea. Am cumparat doar 5 fluturasi, dar cand am vazut ce frumos se vad, am mers sa mai cumpar cativa. Mai aveau toate culorile, numai negri nu. Ca de obicei.

6. Am facut o cutie. Mi-a luat ceva vreme, dar mie imi place rezultatul. Voua va place? Cutia era simpla, din lemn de brad, cu trei sertare. Eu am vopsit-o si aranjat-o iar acum se potriveste cu peretele. Poate mai fac una maine…

7. Incerc sa citesc in fiecare zi cate 50 de pagini. Am reusit o medie de 30 de pagini pe zi, dar macar citesc… nu am mai avut timp pentru asta de foarte multa vreme.
8. Am reinceput gimnastica. Din cauza programului meu prea lung in Nordul Bucurestiului si programului de gimnastica prea devreme in Sud, nu apucam sa ma duc. Acum pot.
9. Fac Sudoku. Cate 1-2 in fiecare zi… asa de relaxare.
10. Am participat la un curs de Branding. Nu am aflat nouati, dar mi-a parut bine sa imi reamintesc unele lucruri. Pentru cei interesati, va recomand trainingurile Picant (http://www.picant.ro/) Sunt foarte bine structurate, frumos livrate, intr-o atmosfera neacademica, dar foarte incarcate de informatii. Si partea cea mai buna: sunt mai ieftine decat gasiti pe piata, si chiar mai bune.
11.Am mers la Shisha, la beri cu prietenii. Nu am fost in localuri super luxoase, dar compania a fost de 5 stele.
12.M-am plimbat prin Bucuresti. Nu am facut asta nici macar cand eram studenta. Acum descopar orasul la picior – si sunt foarte multe cladiri frumoase pe care nici macar nu le-am observant de la volan.
13. Ma trezesc tarziu si ma culc foarte tarziu. Adica am un program conform cu bioritmul meu (m-am nascut noaptea deci sunt nocturna)

Cam asta a fost activitatea mea in primele saptamani din decembrie. Acum intelegeti de ce nu am mai scris pe blog. Oricum voi face altul cu numele meu si voi tine blogul Neolevel numai pentru probleme de marketing si business. Dar asta dupa ce e gata situl.

sâmbătă, 13 decembrie 2008

Cica lista pentru Mos Craciun ar trebui sa fie gata deja si sa o trimit… pot sa
Se poarta listele pentru Mos Craciun pe bloguri… si eu care credeam ca el stie ce vreau fara sa fac lista… dar daca si Mosul e cititor de bloguri, pot sa ratez ocazia?
Draga Mos Craciun,
Anul asta am fost mult prea cuminte, chiar daca nu am vrut eu asta. Am muncit mult, am trecut prin schimbari majore de cariera, de tara, de atitudine, de aspiratii. Asa ca daca ai timp, aminteste-ti si de mine. Iata lista mea:
· O trotineta – model pentru adulti, pliabila, usoara, care suporta greutate de adulti, cu ghidon reglabil.
· O imprimanta multifunctionala
· Un job nou si bun
Daca ai buget mai mare, atunci mai vreau: un Segway; O masina noua, cu cutie automata de viteze; Un aspirator intelligent Electrolux Trilobite ZA2;
Un robot automat de calcat camasi- Siemens TJ10500; Un televizor LCD cu diagonala min 100 si cu picture and picture; Un videoproiector; Un smart phone nou- poate chiar Iphone; Un laptop nou, cu ecran de min 15`, preferabil tablet PC.

Dar daca esti prea ocupat, sau crezi ca cer prea mult, atunci adu-mi, cum zicea bunicul: minte, sanatate si noroc, jobul bun si trotineta, iar de restul ma ocup eu singura.
Multumesc anticipat.

marți, 9 decembrie 2008

Sa schimbam iar constitutia! Sa facem referendum!

Dupa ce am trait o perioada semnificativa intr-o tara in care nu exista democratie si unde locuitorii nici macar nu vor sa auda de asta, si fiindu-mi déjà greata de balivernele si de negocierile pentru formarea majoritatii in urma alegerilor, care nu se mai termina, incepe sa mi se taie de democratie.

Imi dau seama ca ranile totalitare la noi sunt inca deschise. Imi dau seama ca la noi nu prea s-ar gasi un om care sa poata conduce tara in mod totalitar astfel incat sa asigure cetatenilor romani un trai foarte bun. (unul ca Shk. Mohammed, din postul meu “de ce merg lucurile bine la ei”)
Acel om total interesat de binele poporului , destept si motivat sa faca bine nu exista in Romania. De aceea la noi nu se aplica. Dar macar sa stim ca se poate trai bine si fara democratie in anumite conditii, iar EAU ne demonsreaza asta. … doar asa, cu valoare de informatie si atat.
Zilele astea ma gandesc ca era foarte bine ca alegerile parlamentare sa fie doar pentru parlament iar presedintele sa desemneze un prim ministru si gata. Fara sa fie nevoie de majoritate parlamentara, nu coalitii, nu majoritate, nu alte tampenii. La ce le trebuie majoritate cand impartirea locurilor in parlament este asa de echilibrata? Nene, lasati-l pe presedinte sa pun ape cine vrea, sau trageti la sorti un prim ministru, lasati-l pe ala sa isi formeze guvernul, si voi ocupati-va de legi!

Propun sa schimbam constitutia si sa se aleaga si primul ministrul, la fel ca presedintele – uninominal, prin votul populatiei. Primul ministru, indiferent de la ce partid este, conduce executivul. Iar parlamentarii nu au decat o treaba de facut – legi. Sa dezbata, sa lupte pentru ideile lor, sa nu fie siguri ca trece un proiect datorita majoritatii, sa isi negocieze voturi pentru fiecare proiect de lege.

Hai sa separam odata putorile astea din stat (nu e typo). Hai sa ii lasam guvernului puterea executiva si parlamentului legislativul, si sa nu le mai amestecam. Ce a votat lumea? Un guvern? NU. Lumea a votat parlamentari. Atat. (pseudo canditatii la functia de prim ministru se aflau de fapt ca si candidate pentru parlament. Sa stea in parlament)

Cu banii pe care i-au dat pentru uninominalele astea, puteau lasa parlamentul pe liste, cu posibilitate de a alege si in interiorul listei, puteau organiza alegeri guvernamentale, uninominale si scapam de toata mizeria asta cu care ne confruntam acum.
Cred ca varianta asta s-ar aplica la noi foarte bine, caci ideologiile partidelor sunt oarecum similare, sau in orice caz sunt confuze. Se gaseste aceeasi atitudine fata de o problema anume si la partide de dreapta si la cele de stanga. Hai sa cautam majoritate parlamentara pentru fiecare lege, pentru fiecare varianta de rezolvare a unei probleme si hai sa nu mai negociem aiurea majoritate parlamentara pentru guvernare.

Dar nici asta nu functioneaza cu caracterele active din politica romaneasca… executivul are cascavalul.

Imi e asa o sila de ce se intampla in politica noastra in ultimele 4 luni, ca déjà scriu si eu utopii

Triunghiul serviciilor




Lucrand intens zilele astea si confruntandu-ma cu restrictii care mai de care, mi-am amintit o faza dintr-un serial. Filmul este irrelevant si probabil ca ceea ce voi prezenta in continuare nu a aparut in acel film prima data. Ideea conteaza si va invit sa o analizati:


Cand cumperi un serviciu poti sa-l obtii cu oricare doua beneficii din cele 3 – rapid, ieftin, de calitate superioara. Din pacate nu le poti obtine pe toate 3, oricat de mult ai vrea. Ca si client trebuie sa alegi la care din cele 3 iti permiti sa renunti?
Poti obtine ceva repede si ieftin, dar nu vei obtine calitate superioara.
Poti obtine ceva ieftin si de calitate superioara, dar nu va fi rapid… vei avea de asteptat.
Poti obtine ceva rapid si de calitate superioara, dart e va costa mai mult.

Ce alegi?

luni, 8 decembrie 2008

Multe de invatat

De cateva zile lucrez intens la ceea ce am lasat pe margine prea mult timp (propria-mi afacere), ocupandu-ma de treaba altora. Cu cat lucrez mai mult, cu atat imi pare mai rau ca am pierdut atata viata in colaborari care s-au dovedit tepe majore in loc sa fi avut curajul sa investesc cateva luni sa muncesc pentru mine.
Acum, nici nu mai stiu cand e dimineata si cand e seara, lucrez la foc continuu, si cand zic ca a fost de ajuns pe ziua de azi, aprind televizorul ma relaxez un minut si apoi iar imi vin idei, iar deschid un site, iar invat ceva, iar sciu un paragraph, iar...
Dar cu cat ma afund mai mult in ceea ce s-ar numi planificarea si implementarea afacerii mele, cu atat imi dau seama ca am de invatat inca enorm de multe lucruri, si m-ar fi ajutat enorm daca le stiam deja. Nu vorbesc de lucruri de baza pe care trebuie sa le stiu, ci de lucuri pe care as fi vrut sa le stiu si am fost prea ocupata sa le invat sau nu le-am dat importanta necesara, iar acum as fi vrut sa le stapanesc.
Lucrez la site, si imi pare rau ca nu stiu despre Internet atat de multe cat as vrea sa stiu. Imi pare rau ca nu stiu sa programez eu , sa imi fac singura situl asa cum vreau si sa il modific de cate ori vreau, pana ma satisface, dupa propria-mi creativitate si fara sa trebuiasca sa astept oferte sau optiuni de la altii, fara sa mai pierd timpul sa explic lucruri, cand as putea sa le fac direct. As vrea sa stiu SEO mult mai bine decat ce stiu acum – adica acum stiu ce e aia SEO, si cateva principii, as vrea sa stiu mult mai multe. As vrea sa stiu sa folosesc Internetul la capacitate maxima. Stiu la ce imi foloseste, cum ma ajuta, cata plus valoare imi va da, si imi e ciuda ca in ultimii ani nu m-a preocupat domeniul. (adica nu m-a preocupat mai mult decat preocupa pe orice director de marketing care activeaza in mediul offline, pentru care Intrernetul inseamna site, baze de date, newsletter si cam atat)
Daca stiam mult mai multe, faceam mult mai mult acum, pentru firma mea. Acum am doua sanse – fie sa ma pun pe invatat (ceea ce nu se preteaza - prefer sa imi cresc valoarea de piata pe domeniul meu in loc sa invat ceva nou pentru care se gasesc deja specialisti) fie sa angajez specialisti sa faca treaba mea, ceea ce inseamna sa las din mana controlul. Si sincera sa fiu, mor cand astept oferte de la specialisti si ei nu se grabesc. Daca stiam eu sa le fac pe toate, déjà aveam jumatate din site.
Sunt neputincioasa in momentul de fata, cu toata energia pe care o am si cu toata dorinta de a face teaba repede, caci depind de altii. Si daca as incepe acum sa invat, poate ca as pierde mai mult timp. Iar scopul meu e sa termin cu asta ca sa trec mai departe, si mai departe.
Imi dau seama acum de ce le este greu unor proprietari de afaceri sa apeleze la specialisti pe domenii specifice, cu toate ca percep nevoia. Acum ii inteleg pe cei care isi baga nasul in toate amanuntele si isi pierd vremea cu lucruri pe care nu ei ar trebui sa le faca, pe cei care vor sa aprobe ei tot. Nu au neaparat senzatia ca le stiu pe toate, cum ii judecam eu pana acum. Isi dau seama ca nu sunt pe teren sigur, doar ca firma e copilul lor si le e greu sa lase hamurile, sau pur si simplu vor sa faca lucrurile in ritmul propriu.
Mai am de invatat multe, printre care si rabdarea…

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Geniu in Marketing

Cand am cumparat cartea Geniu in Marketing a lui Peter Fisk, ma asteptam sa citesc aceleasi teorii de marketing pe care le gasesc in marea majoritate a cartilor, mai ales ca pe coperta era prezentata recomandarea Profesorului Philip Kotler. Am avut de multe ori surpriza neplacuta ca titlul unei carti sa nu aiba prea mare legatura cu continutul ei. Aici nu este cazul. Din primele capitole sunt prezentate niste metode interesante de analiza si strategie de marketing fiecare in 6 pasi, cu sfaturi legate direct de procesul creativ, ceea ce mi se pare o abordare foarte corecta a metodologiei specifice marketingului. Acestea mi-au dat senzatia ca voi pargurge o carte foarte valoroasa de proceduri de marketing.

Ce m-a incantat si mai mult este ca Peter Fisk chiar prezinta din prima parte motivele pentru care marketingul este o activitate extrem de importanta in orice companie, necesitatea de a fi genial cand ai de-a face cu activitatea de marketing, rezultatele extraordinare pe care marketingul le poate oferi companiei care ii acorda increderea necesara, lipsurile de genialitate care se gasesc in interiorul acestui grup de profesionisti care dezamagesc unoeri prin incapacitatea de a da marketingului rolul necesar in compania in care lucreaza. Fisk spune ca „marketingul a fost intotdeauna o disciplica creatoare, si totusi este surprinzator de conventionala in privinta aplicarii practice”, ca „geniul implica de regula atat inteligenta cat si gandire creatoare” si apoi prezinta cateva insusiri pe care un geniu le are si care ar trebui sa apara si la specialistii in marketing.
Astfel, exista 10 caracteristici ale geniului:
1. Gandirea originala – adoptarea de perspective noi, disecarea problemelor si reformularea lor.
2. Gandirea creatoare – rezolvarea problemelor pornind de la ipoteze ce vor fi confirmate sau infirmate, intreband constant „dar daca...?”
3. Gandirea analitica – a se ocupa de o problema sau idee in toate aspectele ei, bazandu-se pe o logica mentala pura si incercand sa dovedeasca cu argumente fiecare idee.
4. Gandirea bazata pe observatie – o perceptie superioara a ceea ce se intampla, fiind atent la detalii asemenea unui detectiv, caci cele mai multe idei vin in urma observarii, nu a cercetarii
5. Gandirea duala – in paralel, tolerand ambiguitatile aparente si contrariile, facand legaturi intre lucruri aparent diferite.
6. Gandirea holistica – capacitatea de a vedea o problema in context, cu multiplele sale componente
7. Gandirea bazata pe volum – cautarea de multe solutii, nu una singura, depunand un volum de munca incredibil
8. Gandirea pragmatica – in cautarea aplicabilitatii ideilor si solutiilor, in slujba crearii de valoare.
9. Gandirea exprimata vizual – traduce aspectele complexe in imagini, grafice, pentru a le simplifica
10 Gandirea bazata pe convingere – avand o incredere si o fidelitate neclintite pentru crezul propriu care sfideaza conventionalul, avand forta de a fi consecvent. Adoptarea noului se produce lent.

Am prezentat aceste caracteristici, caci ele par a fi cerinte pentru un marketing de calitate.
Profesorul Kotler spunea ca marketingul se invata intr-o zi dar se stapaneste intr-o viata. In complexitatea situatiilor, in exhaustivitatea domeniilor in care se aplica, in nevoia de a jongla cu variabile multiple si de a actiona contra timpului sta valoare unui marketer adevarat. Oricine poate stii marketing, dar nu oricine il poate aplica eficient. Si cum marketingul implica cheltuieli majore, nu ne putem permite sa aruncam banii pe fereastra facand marketing de amatori.

Se fura cascavalul

Nu la figurat, ci cascavalul cascaval. Stiu, suna ciudat in perioada in care la noi in tara se desfasoara o lupta politica crancena pentru cascavalul cu sens de bani pentru urmatoarea perioada de 4 ani, dar se pare ca se fura si cascavalul real.
Am gasit in pachetul de cascaval o folie magnetica anti-furt si m-a bufnit rasul. Supermarketurile au devenit atat de stresate de furturile din magazine, incat au ajuns sa puna sistemem de protectie pe orice produs… Nu stiu cum interpretati voi asta, dar mie mi se pare grav sa se recurga la protectia cu sisteme relativ costisitoare a unor alimente de baza. Poate ca nu este nimic de interpretat, dar oare s-a stransferat focusul hotilor catre elemente atat de banale? A ajuns criza si la ei?

joi, 4 decembrie 2008

mi s-a parut chiar intensa

Un copil ii scrie o scrisoare lui Mos Craciun: "Dlaga Mosule, te log mult sa-mi aduci un tlenulet electlic, o masinuta si o ciocolata" . Se duce copilul la posta si duce scrisoarea. Postaritele deschid scrisoarea, o citesc si li se face mila de copil. Hotarasc ele sa puna mana de la mana si sa-i cumpere copilului darurile. Strang ele banii cumpara trenuletul, cumpara masinuta, dar de ciocolata nu le mai ajung banii. Trimit cadoul copilului. La cateva zile de la Craciun copilul duce la posta o alta scrisoare cu multumirile pt Mos Carciun: " Dlaga Mosule, iti multumesc pentlu cadouli, tlenuletul este magnific, masinuta este supel. Eu sunt convins ca mi-ai tlimis si ciocolata, da cled ca vacile alea de la posta au mancat-o. +))

miercuri, 3 decembrie 2008

Putina propaganda, va rog!

…dar de-aia care trebuie. Adica de-aia in legatura cu valorile reale: mandrie nationala, etica, comportament corect in viata de zi cu zi, in trafic, etc.

Nu sunt pro-americana, chiar deloc. Dar un lucru este de admirat la ei – mandria ca sunt americani si imaginea de superioritqate pe care o au fata de restul lumii. Da, ne deranjeaza pe noi, neamericanii. Dar lor le e bine asa. Si cum au ajuns ei la statutul asta? Datorita unei masini de propaganda extraordinara, a unui sistem complex prin care se inoculeaza valorile lumii americane atat in mintea americanilor cat si in mintea strainilor. Sa fim seriosi- credem ceea ce ni se zice. Aflam despre ceea ce ni se serveste.

Ceea ce ma supara la noi, la romani, este ca desi aveam acum 20 de ani o masina de propaganda extrem de bine pusa la punct, ea ori nu mai exista, ori nu se foloseste pentru ce ar trebui. Nu cred ca au murit toti cei care se ocupau de treaba asta pe vremea comunismului. Si nici nu cred ca unii din ei nu ar putea sa isi reformuleze setul de valori si sa isi faca in continuare meseria cu care s-au obisnuit.

Dar in fine, nu este asta un articol pro-manipulare cum ar parea. Dar ma supara cum institutii care pot face treaba buna pentru tara asta, fara mari eforturi, pur si simplu nu o fac.
Mai toate publicatiile serioase editeaza suplimente de cultura generala pe care le vand odata cu ziarul sau revista. Cotidianul prezinta colectia “cele mai iubite orase”, iar in lista aia sunt 10 orase, intr-adevar superbe: Viena, Paris, Londra, Roma, Venezia, Praga, Ierusalim, Sankt Petersburg, New York, Barcelona. Era greu sa se incheie seria cu un oras din Romania? Bucuresti, Sibiu, Timisoara, Constanta, Cluj, Iasi… oricare. Adica printre cele mai iubite orase chiar nu poate intra si unul de la noi?

Ziarul financiar prezinta o colectie de cataloage pentru scolari extrem de interesante. Intr-unul din cataloage, “Mari Inventii”, sunt prezentate inventii internationale pe scurt, in sistem “stiati ca?”. Era greu sa se puna un capitol sau o macar pagina cu “Mari inventii romanesti”? Un flyer introdus in revista, orice?
Romania Libera are o colectie superb de atlase geografice si istorice. O editie –“Atlasul Romaniei” nu este inclusa. In atlasul istoric nu se pune nici un pic de accent pe istoria romanilor prezentand harti ale vremii care sunt relevante pentru noi, pentru integritatea teritoriala…

Daca editiile astea ar fi prezentate in Germania, in Franta, in SUA sau in Marea Britanie sunt sigura ca ar fi fost considerate un pretext foarte bun sa isi prezinte cauza nationala, valorile statului, valori sociale, sau pur si simplu sa inoculeze o mica doza de mandrie nationala. Noi, insa, ratam orice ocazie de a face putina propaganda. Si ne mai miram ca tineretul nu mai are valori, ca nu suntem mandri ca suntem romani, ca nu avem un comportament social corect. Vedem in alte tari cum societatea este diferita si cum ei sunt civilizati si ne este chiar ciuda ca noi nu suntem asa.

Dar ne mai educa cineva? Adica nu te astepti ca un copil sa vorbeasca corect limba romana daca nu il corectezi cand greseste si daca nu ii dai lectii constante limba romana, pe o perioada lunga si la intervale de timp foarte scurte.

De ce sa ne asteptam de la romani sa se comporte adecvat daca nu ii mai corecteaza nimeni, daca nu ii mai invata nimeni?

Putina propaganda nu ar strica. Dar cate putin, constant si permanent, desigur, focalizata pe valori. Nu cenzura, nu restrictionarea libertatii… doar putina educatie. Credeti ca ne-ar strica?

miercuri, 26 noiembrie 2008

Metoda anti injurat

Eu nu injur.

Cea mai rea injurie pe care o mai folosesc, foarte rar si doar la volan, e “imi bag picioarele in gura ta”… care vizual nu e chiar asa de rea.
De ce nu injur? Nu ca as fi o mironosita (veti vedea ca nu-s), dar:
1. Am scapat de Dacie cu ani in urma si m-am linistit cand am inceput sa conduc o masina mai putin stresanta, si
2. Pentru ca vizualizez. (imi traduc in imagini sensul real al cuvintelor exprimate, iar asta ma impiedica sa verbalizez injuratura)

Incercati exercitiul asta si ma veti intelege perfect. Luati o injurie dintre cele clasice… poate alea adresate mamei, sau oricare. Uitati-va la persoanele implicate - cel care verbalizeaza injuria si cel care o primeste (emitatorul si receptorul mesajului), imaginati-va cum ar arata mama receptorului si cum ar arata emitatorul facand ce propune sa faca cu mama receptorului. Nu e asa ca in loc sa va enervati, va vine sa radeti? Daca mie mi-ar zice cineva ca vrea sa aiba relatii sexuale cu stramosii mamei mele, care sunt morti demult, ce sa inteleg? Ca e imbecil sau necrofil? Niciuna din variante nu il avantajeaza.. Sau alt exemplu: un barbat ii zice altuia ca ii va face ceva de natura sexuala. Ala este homosexual sau doar s-a indragostit in momentul respectiv? Pe mine ma amuza.

Deci dragi cetateni vorbitori de diferite forme ale limbii romane: cand injurati, va declarati propria prostie sau perversitate. Imaginati-va cum ar arata injuratura si verificati daca mai vreti sa o exprimati. Daca da, atunci e ok… sau, treaba voastra.

Teoria asta a mea e veche… adica este explicatia pentru care eu nu am injurat in ultimii 10 ani si de ce nu prea ma ating injuraturile. La fel cum explica si de ce unor persoane chiar nu le sta bines a injure. Unii prieteni mai fac misto de mine si ma mai provoaca cu “ia vizualizeaza ceva!” (adica imi sugereaza ca mi-ar fi adresat ceva ce eu as putea vizualiza, dar se abtin), … ei au inteles si nu vor sa ii cred homosexuali, necrofili, zoofili si asa mai departe. Adica cred ca nu vor sa rad de ei de fiecare data cand ii vad sau sa ma tem de ei…

Dar, sistemul asta anti-cuvinte-urate, este uneori foarte ciudat. Si aici nu ma refer la injuraturi. Iata o ciudatenie a limbii noastre, care de fapt a fost declansatorul postarii de fata. (daca sunteti mai sensibili, opriti-va din citit ianinte de urmatorul paragraf)

```
Mi-am amintit o concluzie. Nu stiu a cui si nici cu ce ocazie am perceput-o. Nu stiu nici cum de mi-a venit mie in cap dar iata teroria: “oamenii se impart in doua categorii – unii care mananca cacat si altii care il inghit”. Mie mi se pare ingrozitor din punct de vedere vizual. Astea sunt expresii clasice ale limbii romane care s-ar traduce: unii mint si altii cred. Mi se pare foarte dura treaba. Deci: mananci cacat=minti; inghiti cacat=crezi; ai mancat cacat=esti norocos … deci cei care mint sunt niste norocosi atunci cand sunt crezuti. Problema e ca cei care nu au mancat, nu sunt norocosi si inghit. ... Nu mai dezvolt ca ati inteles.

marți, 25 noiembrie 2008

Cateva bancuri. Enjoy!

Unii oameni iubesc asa de mult femeile lor încât, pentru a nu le uza, se folosesc de femeile altora. ...

~~~

O blonda la cina impreuna cu sotul:- Auzi iubitule, mi-a spus un coleg azi la servicu un banc cu blonde .... am ras de era sa cad jos din pat.


~~~

Care-i diferenta dintre femeile cu varsta de 8, 18, 28, 38, 48 si 58 de ani.
8 - O duci in pat si apoi ii spui o poveste.
18 - Ii spui o poveste si apoi o duci in pat.
28 - Nu-i nevoie sa-i spui o poveste ca sa o duci in pat.
38 - Ea iti spune o poveste si te duce in pat.
48 - Tu ii spui o poveste ca sa eviti sa te duci in pat.
58 - Stai in pat toata ziua ca sa nu-i asculti povestea.

~~~
De ce se uita un barbat pe certificatul de casatorie?
Sa vada cand expira...

~~~

Ce trebuie aratat unei femei care conduce 7 ani fara accident ? - Viteza a doua. ...

~~~

O blonda isi suna iubitul si spune: "Te rog, vino si ajuta-ma! Am un puzzle nenorocit si nu stiu de unde sa incep" . Tipul intreaba: "Si ce-ar trebui sa iasa?" Blonda: "Dupa poza de pe cutie, un tigru" .Tipul se hotaraste sa dea o fuga. Blonda ii arata masa unde stateau toate piesele. El se uita la piese, se uita la cutie, si zice: "In primul rind, orice ai face, nu ai cum sa asamblezi piesele astea sa arate ca tigrul de pe cutie." Apoi ii ia miinile si-i spune: "In al doilea rind, vreau sa ne relaxam. Sa bem o cana de ceai, si apoi...", ofteaza, "apoi ne apucam sa punem inapoi cerealele in cutie"

~~~

Un arab cu o mitraliera si ceva grenade era alergat de un tanc israelian. Arabul se opreste o clipa, trage cu o mitraliera in tanc, tancul nu pateste nimic, arabul alearga, tancul dupa el. Se mai opreste o data arabul, trage cartusele din mitraliera, tancul nimic, arabul arunca mitraliera, continua sa alerge, tancul dupa el. Se mai opreste arabul, arunca o grenada, tancul nu are nimic, arabul alearga, tancul dupa el…Arabul arunca ultima grenada, tancul dupa el. Arabul nu mai are munitie, se lasa in genunchi si asteapta.Tancul opreste linga arab, se deschide turela si evreul intreaba: - Auzi, arabule, cumperi niste munitie?

duminică, 23 noiembrie 2008

Votez? Contez?

De obicei da. Cred in faptul ca a vota este un drept la care nu ar trebui sa renunt prin absenta mea de la vot. In teorie acest vot exprima parerea sau preferinta mea. Nu am ratat nici o ocazie de a vota de cand am obtinut dreptul asta la 18 ani, nici macar cand nu eram in tara. Dar pana acum chiar am avut o parere sau o preferinta. Chiar daca am fost dezamagita de comportamentul viitor al unor politicieni pe care i-am votat, la vremea respectiva am mers la vot fie pentru ca am crezut intr-un canditat sau cauza lui, fie pentru ca am crezut ca alternativa ar fi dezastruoasa pentru tara. In orice caz, am considerat ca votul meu conteaza… macar ma exprim prin el.
Acum insa mi se pare cam ciudat. Am intrat pe net special sa vad si eu in ce colegiu sunt si care sunt candidatii. Mai am o saptamana si as vrea sa merg la vot cu o parere. Ei bine, in colegiul meu, atat la senat cat si la camera deputatilor, candideaza niste complet necunoscuti pentru mine.
Acum 4 ani, aveam de ales dintre liste ale partidelor si independenti, citeam listele si cautam personajele pe care vroiam sa le creditez cu incredere. Macar gaseam pe undeva persoanele publice preferate si, chair daca votam partidul, votul meu era dat pentru acel candidat. Acum as vrea sa votez pe cate cineva, doar ca … degeaba vreau, nu candideaza la mine in colegiu.
Ma ingrijoreaza situatia asta. Nu pentru ca nu am pe cine sa votez, dar pentru ca unele persoane ajung in parlament sau rateaza ocazia de a ajunge in parlament din cauza votului unei comunitati reduse. Votul nu mai este reprezentativ pentru intreaga tara. Ma gandeam sa votez un partid anume, caci imi place un candidat al lui care candideaza in alt colegiu. Problema e ca daca pun stampila pe acel partid, si ar obtine majoritatea in colegiul meu, nu as ajuta cu nimic candidatul meu preferat, ci as da sansa unei persoane complet necunoscute.
Solutia mea in momentul de fata este sa nu votez, ca nu as avea ce spune prin vot. Dar sunt frustrata, caci am senzatia ca mi s-a luat acest drept prin limitarea variantelor pe care le am si prin imposibilitatea mea de a ajuta vreun candidat care imi place.
Nici macar dreptul la mobilitate nu il am. Am ocazia sa ma exprim in privinta parlamentului o data la 4 ani. Sincer, m-as urca in masina si m-as duce sa votez in colegiul unde imi place un candidat. Dar nu am dreptul asta. Sunt ingradita in colegiul unde locuiesc, cu variante care nu imi lasa nici un gust.
Speranta mea, daca se mentine sistemul asta, este ca exercitiul sa le dea o lectie politicienilor si acestia sa isi defineasca cu ani inainte colegiile unde vor candida, sa inceapa sa munceasca serios in parlament sau in comunitate daca nu sunt parlamentari si sa se faca cunoscuti in colegiul lor. Cred ca asta ar fi scopul sistmeului uninominal. Sper sa invete repede baietii si fetele care si-au luat-o de data asta.
Pe ce criteriu sa-i aleg pentru mandatul urmator? Dupa culoarea parului sau a cravatei din fotografia afisata la colt de strada?
Imi e ciuda ca nu am motiv sa votez si imi e si mai ciuda ca va castiga cineva pe care nu il cunosc si care nu stiu daca merita sau nu.
Mie, conform domiciliului, mi s-a luat dreptul de a alege.
Oare cati cetateni se afla in aceeasi situatie?
Tu ai pe cine vota? Ai avut noroc ca politicianul preferat sa candideze chiar la tine in colegiu? Sau ti s-a luat si tie acest drept?
Comenteaza! Cred ca merita sa ne exprimam pe tema asta.

sâmbătă, 22 noiembrie 2008

lansarea hotelului Atlantis

Uneori imi lipseste foarte mult... orasul.

miercuri, 19 noiembrie 2008

De ce merg lucrurile bine la ei?

M-am intors acasa, posibil dar nu garantat definitiv, dupa doi ani de munca in Dubai. Prietenii vechi au avut ocazia sa mai asculte din povestile despre stilul de viata din Emirate, despre mediul de afaceri, despre cladirile spectaculoase. Dar e ciudat cum experienta de viata de acolo ma bantuie aici si imi trimite sageti cu lectii aplicabile la noi. Traiul in Bucuresti cu problemele mici dar repetitive, cu care ne-am obisnuit sa traim zi de zi si pe care le consideram normalitate, ma stimuleaza la comparatii si frustrari de genul “imi e ciuda ca la noi nu se poate, cand ar fi atat de simplu… daca ar vrea toata lumea”
Incerc sa ma abtin in a incepe discutiile cu “In Dubai…” ca sa nu par genul ala de snob care a avut si el ocazia sa calatoreasca un pic si se intoarce cu fite si lectii de viata. Dar realitatea e ca In Dubai lucrurile merg altfel, si fara suparare, merg bine. Mai mult, Guvernul din Dubai (adica familia regala si institutiile controlate de ei) poate da lectii de management lumii intregi.
Cand am ajuns acolo am avut o reactie ciudata la vederea portretelor Sheicilor peste tot. M-am gandit – ce comunism, ce propaganda... Dupa vreo jumatate de an, am devenit si eu fanul numarul unu al lui Sh. Mohammed Bin Rashid al Maktoum. Dar vreau sa va spun ca toti locuitorii Dubaiului (localnici sau expatriati) sunt fanii lui numarul unu... iar seicul e mai iubit decat cel mai tare rock star. Si pe buna dreptate.
Parintele Dubaiului, Sh. Rashid, s-a prins ca din petrol nu poate trai mai mult de 20 de ani, caci nu a fost la fel de norocos ca ceilalti Seici, si a decis ca e mai bine sa transforme orasul intr-un centru comercial liber. Asa ca a eliminat taxele de reexport si a stimulat comertul dintre Asia si Europa. Asa s-a imbogatit tara de fapt la inceput.(adica acum 20 de ani). E o idee gresita ca Dubaiul s-a dezvoltat din bani de petrol, cand in realitate doar 7% din PIB-ul lor vine din industria petroliera. El a avut o viziune pentru poporul lui si o atitudine de tata de familie pe care a insuflat-o si urmasilor. Acum veniturile tarii sunt realizate din cam 3 mari surse – turism, imobiliare si comert. Dar succesul lui cel mai mare cred ca a fost formarea caracterului familiei lui.

De ce merg lucrurile bine la ei?
Sunt multe elemente care au determinat dezvoltarea orasului, dar cred ca totul se bazeaza pe combinatia echilibrata a 3 element:
putere absoluta- creier mult- si orgoliu patern.

Putere absoluta. „Democratie? Ce e aia? Si la ce imi trebuie? Eu traiesc bine.”(asa zic mai toti localnicii) Sh. Mohammed e seful. Nu incape nici un fel de echivoc. Daca Sh. Mohammed a zis ceva, se va face, garantat. Nu are comisii, motiuni de cenzura, nu negociaza cu nimeni. Daca el vrea sa dubleze kilometrii de plaja pe care ii are, zice ca asta vrea, da tema autoritatii care se ocupa, sau creaza autoritatea necesara, iar treaba se face. Vi se pare cunoscut? Mie da. Pe vremea totalitarismului, daca Ceausescu a vrut sa se faca un canal Dunare-Marea Neagra, s-a facut... cu tot efortul (sacrificiul) necesar. Desigur ca nu e acelasi lucru, caci mai sunt 2 elemente ce intra in calcul pentru a face o populatie sa traiasca bine.

Creier mult. Cautati oameni care au trait acolo si intrebati-i ce parerea au despre Sh. Mohammed si daca ei cred ca e un tip destept. Sunt sigura ca va vor spune ca e un mare om, cu o inteligenta si un know-how fantastic. Are un discurs incredibil, este clar, riguros, ambitios, si are o gandire logica de necombatut. Omul stie multe si invata permanent. Munceste enorm si este focalizat pe obiectivul lui –sa traiasca mai bine poporul meu, acum. El identifica probleme si gaseste solutii. Urmareste evolutia si ii ajuta pe cei responsabili sa obtina ce au nevoie ca sa aiba succes. E un manager ca la carte. Dar e si foarte autoritar.

Orgoliu patern. (nu doar patriotism) Familia Maktoum considera ca locuitorii Dubaiului sunt copiii lor. Nu sunt resurse umane – pe alea le importa si iau ce e mai bun din lume. Ei au acea atitudine de tata sau mama care isi educa copiii, le ofera tot ce au nevoie, ii asculta daca au probleme si ii ajuta sa si le rezolve. Mai mult, ii ambitioneaza si ii cearta daca nu ating excelenta. Le ofera totul, dar ii si obliga sa respecte regulile casei. Si ca orice parinte, conducatorul vrea ca ai lui sa fie cei mai cei.
Pot sustine cele de mai sus cu nenumarate exemple, dar pentru ca nu veti avea rabdarea sa le cititi, ma puteti crede pe cuvand sau intreba ulterior. Ideea e ca in Dubai se traieste bine, si nu e datorita banilor din petrol ci este datorita unui management bun.
Sh. Mohammed a spus de multe ori ca viziunea lui e ca „oamenii lui sa traiasca bine, si nu peste 10 ani, ci acum”

Cum se traduce asta in realitatea de zi cu zi? Simplu: prin strategie si implementare. Ei identifica problemele, cauta cel mai bun specialist de oricunde din lume, ii ofera un deadline foarte strans si provocari incredibile si un buget cu titlul „money is no object”. Sh. Mohammed mai zicea si ca nu are rost sa inventeze el ceva, ca porneste de acolo de unde umanitate a ajuns si construieste in continuare. Vrea sa fie primul in toate. Si... poate sunt eu subiectiva, dar cred ca multi sunt de acord ca Dubai este primul in multe.
In Dubai gasesti cea mai inalta cladire din lume- Burj Dubai, cel mai mare mall din lume – deschis acum 2 saptamani – Dubai Mall, Cele mai mari insule artificiale – Palmierii, cel mai mare port de cargo din lume – Jebel Ali, cel mai mare aeroport din lume – Dubai World Central, ..., dar si cea mai mortala strada din lume in 2007- Sheich Zaied Road cu peste 800 de accidente mortale intr-un an. Deci sunt probleme si la ei. (Pe asta au rezolvat-o – au radare la fiecare 200 m, cu camere si amenzi imense, viteza maxima a devenit 100km/h si minima 60 km/h, iar de amenda si penalizari pentru greseli acolo chiar nu poti scapa)

Nu ma pot opri. AJUTOR!