Uneori imi lipseste foarte mult... orasul.
Se afișează postările cu eticheta Despre Dubai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Despre Dubai. Afișați toate postările
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
miercuri, 19 noiembrie 2008
De ce merg lucrurile bine la ei?
M-am intors acasa, posibil dar nu garantat definitiv, dupa doi ani de munca in Dubai. Prietenii vechi au avut ocazia sa mai asculte din povestile despre stilul de viata din Emirate, despre mediul de afaceri, despre cladirile spectaculoase. Dar e ciudat cum experienta de viata de acolo ma bantuie aici si imi trimite sageti cu lectii aplicabile la noi. Traiul in Bucuresti cu problemele mici dar repetitive, cu care ne-am obisnuit sa traim zi de zi si pe care le consideram normalitate, ma stimuleaza la comparatii si frustrari de genul “imi e ciuda ca la noi nu se poate, cand ar fi atat de simplu… daca ar vrea toata lumea”
Incerc sa ma abtin in a incepe discutiile cu “In Dubai…” ca sa nu par genul ala de snob care a avut si el ocazia sa calatoreasca un pic si se intoarce cu fite si lectii de viata. Dar realitatea e ca In Dubai lucrurile merg altfel, si fara suparare, merg bine. Mai mult, Guvernul din Dubai (adica familia regala si institutiile controlate de ei) poate da lectii de management lumii intregi.
Cand am ajuns acolo am avut o reactie ciudata la vederea portretelor Sheicilor peste tot. M-am gandit – ce comunism, ce propaganda... Dupa vreo jumatate de an, am devenit si eu fanul numarul unu al lui Sh. Mohammed Bin Rashid al Maktoum. Dar vreau sa va spun ca toti locuitorii Dubaiului (localnici sau expatriati) sunt fanii lui numarul unu... iar seicul e mai iubit decat cel mai tare rock star. Si pe buna dreptate.
Parintele Dubaiului, Sh. Rashid, s-a prins ca din petrol nu poate trai mai mult de 20 de ani, caci nu a fost la fel de norocos ca ceilalti Seici, si a decis ca e mai bine sa transforme orasul intr-un centru comercial liber. Asa ca a eliminat taxele de reexport si a stimulat comertul dintre Asia si Europa. Asa s-a imbogatit tara de fapt la inceput.(adica acum 20 de ani). E o idee gresita ca Dubaiul s-a dezvoltat din bani de petrol, cand in realitate doar 7% din PIB-ul lor vine din industria petroliera. El a avut o viziune pentru poporul lui si o atitudine de tata de familie pe care a insuflat-o si urmasilor. Acum veniturile tarii sunt realizate din cam 3 mari surse – turism, imobiliare si comert. Dar succesul lui cel mai mare cred ca a fost formarea caracterului familiei lui.
De ce merg lucrurile bine la ei?
Sunt multe elemente care au determinat dezvoltarea orasului, dar cred ca totul se bazeaza pe combinatia echilibrata a 3 element: putere absoluta- creier mult- si orgoliu patern.
Putere absoluta. „Democratie? Ce e aia? Si la ce imi trebuie? Eu traiesc bine.”(asa zic mai toti localnicii) Sh. Mohammed e seful. Nu incape nici un fel de echivoc. Daca Sh. Mohammed a zis ceva, se va face, garantat. Nu are comisii, motiuni de cenzura, nu negociaza cu nimeni. Daca el vrea sa dubleze kilometrii de plaja pe care ii are, zice ca asta vrea, da tema autoritatii care se ocupa, sau creaza autoritatea necesara, iar treaba se face. Vi se pare cunoscut? Mie da. Pe vremea totalitarismului, daca Ceausescu a vrut sa se faca un canal Dunare-Marea Neagra, s-a facut... cu tot efortul (sacrificiul) necesar. Desigur ca nu e acelasi lucru, caci mai sunt 2 elemente ce intra in calcul pentru a face o populatie sa traiasca bine.
Creier mult. Cautati oameni care au trait acolo si intrebati-i ce parerea au despre Sh. Mohammed si daca ei cred ca e un tip destept. Sunt sigura ca va vor spune ca e un mare om, cu o inteligenta si un know-how fantastic. Are un discurs incredibil, este clar, riguros, ambitios, si are o gandire logica de necombatut. Omul stie multe si invata permanent. Munceste enorm si este focalizat pe obiectivul lui –sa traiasca mai bine poporul meu, acum. El identifica probleme si gaseste solutii. Urmareste evolutia si ii ajuta pe cei responsabili sa obtina ce au nevoie ca sa aiba succes. E un manager ca la carte. Dar e si foarte autoritar.
Orgoliu patern. (nu doar patriotism) Familia Maktoum considera ca locuitorii Dubaiului sunt copiii lor. Nu sunt resurse umane – pe alea le importa si iau ce e mai bun din lume. Ei au acea atitudine de tata sau mama care isi educa copiii, le ofera tot ce au nevoie, ii asculta daca au probleme si ii ajuta sa si le rezolve. Mai mult, ii ambitioneaza si ii cearta daca nu ating excelenta. Le ofera totul, dar ii si obliga sa respecte regulile casei. Si ca orice parinte, conducatorul vrea ca ai lui sa fie cei mai cei.
Pot sustine cele de mai sus cu nenumarate exemple, dar pentru ca nu veti avea rabdarea sa le cititi, ma puteti crede pe cuvand sau intreba ulterior. Ideea e ca in Dubai se traieste bine, si nu e datorita banilor din petrol ci este datorita unui management bun.
Sh. Mohammed a spus de multe ori ca viziunea lui e ca „oamenii lui sa traiasca bine, si nu peste 10 ani, ci acum”
Cum se traduce asta in realitatea de zi cu zi? Simplu: prin strategie si implementare. Ei identifica problemele, cauta cel mai bun specialist de oricunde din lume, ii ofera un deadline foarte strans si provocari incredibile si un buget cu titlul „money is no object”. Sh. Mohammed mai zicea si ca nu are rost sa inventeze el ceva, ca porneste de acolo de unde umanitate a ajuns si construieste in continuare. Vrea sa fie primul in toate. Si... poate sunt eu subiectiva, dar cred ca multi sunt de acord ca Dubai este primul in multe.
In Dubai gasesti cea mai inalta cladire din lume- Burj Dubai, cel mai mare mall din lume – deschis acum 2 saptamani – Dubai Mall, Cele mai mari insule artificiale – Palmierii, cel mai mare port de cargo din lume – Jebel Ali, cel mai mare aeroport din lume – Dubai World Central, ..., dar si cea mai mortala strada din lume in 2007- Sheich Zaied Road cu peste 800 de accidente mortale intr-un an. Deci sunt probleme si la ei. (Pe asta au rezolvat-o – au radare la fiecare 200 m, cu camere si amenzi imense, viteza maxima a devenit 100km/h si minima 60 km/h, iar de amenda si penalizari pentru greseli acolo chiar nu poti scapa)
Nu ma pot opri. AJUTOR!
Incerc sa ma abtin in a incepe discutiile cu “In Dubai…” ca sa nu par genul ala de snob care a avut si el ocazia sa calatoreasca un pic si se intoarce cu fite si lectii de viata. Dar realitatea e ca In Dubai lucrurile merg altfel, si fara suparare, merg bine. Mai mult, Guvernul din Dubai (adica familia regala si institutiile controlate de ei) poate da lectii de management lumii intregi.
Cand am ajuns acolo am avut o reactie ciudata la vederea portretelor Sheicilor peste tot. M-am gandit – ce comunism, ce propaganda... Dupa vreo jumatate de an, am devenit si eu fanul numarul unu al lui Sh. Mohammed Bin Rashid al Maktoum. Dar vreau sa va spun ca toti locuitorii Dubaiului (localnici sau expatriati) sunt fanii lui numarul unu... iar seicul e mai iubit decat cel mai tare rock star. Si pe buna dreptate.
Parintele Dubaiului, Sh. Rashid, s-a prins ca din petrol nu poate trai mai mult de 20 de ani, caci nu a fost la fel de norocos ca ceilalti Seici, si a decis ca e mai bine sa transforme orasul intr-un centru comercial liber. Asa ca a eliminat taxele de reexport si a stimulat comertul dintre Asia si Europa. Asa s-a imbogatit tara de fapt la inceput.(adica acum 20 de ani). E o idee gresita ca Dubaiul s-a dezvoltat din bani de petrol, cand in realitate doar 7% din PIB-ul lor vine din industria petroliera. El a avut o viziune pentru poporul lui si o atitudine de tata de familie pe care a insuflat-o si urmasilor. Acum veniturile tarii sunt realizate din cam 3 mari surse – turism, imobiliare si comert. Dar succesul lui cel mai mare cred ca a fost formarea caracterului familiei lui.
De ce merg lucrurile bine la ei?
Sunt multe elemente care au determinat dezvoltarea orasului, dar cred ca totul se bazeaza pe combinatia echilibrata a 3 element: putere absoluta- creier mult- si orgoliu patern.
Putere absoluta. „Democratie? Ce e aia? Si la ce imi trebuie? Eu traiesc bine.”(asa zic mai toti localnicii) Sh. Mohammed e seful. Nu incape nici un fel de echivoc. Daca Sh. Mohammed a zis ceva, se va face, garantat. Nu are comisii, motiuni de cenzura, nu negociaza cu nimeni. Daca el vrea sa dubleze kilometrii de plaja pe care ii are, zice ca asta vrea, da tema autoritatii care se ocupa, sau creaza autoritatea necesara, iar treaba se face. Vi se pare cunoscut? Mie da. Pe vremea totalitarismului, daca Ceausescu a vrut sa se faca un canal Dunare-Marea Neagra, s-a facut... cu tot efortul (sacrificiul) necesar. Desigur ca nu e acelasi lucru, caci mai sunt 2 elemente ce intra in calcul pentru a face o populatie sa traiasca bine.
Creier mult. Cautati oameni care au trait acolo si intrebati-i ce parerea au despre Sh. Mohammed si daca ei cred ca e un tip destept. Sunt sigura ca va vor spune ca e un mare om, cu o inteligenta si un know-how fantastic. Are un discurs incredibil, este clar, riguros, ambitios, si are o gandire logica de necombatut. Omul stie multe si invata permanent. Munceste enorm si este focalizat pe obiectivul lui –sa traiasca mai bine poporul meu, acum. El identifica probleme si gaseste solutii. Urmareste evolutia si ii ajuta pe cei responsabili sa obtina ce au nevoie ca sa aiba succes. E un manager ca la carte. Dar e si foarte autoritar.
Orgoliu patern. (nu doar patriotism) Familia Maktoum considera ca locuitorii Dubaiului sunt copiii lor. Nu sunt resurse umane – pe alea le importa si iau ce e mai bun din lume. Ei au acea atitudine de tata sau mama care isi educa copiii, le ofera tot ce au nevoie, ii asculta daca au probleme si ii ajuta sa si le rezolve. Mai mult, ii ambitioneaza si ii cearta daca nu ating excelenta. Le ofera totul, dar ii si obliga sa respecte regulile casei. Si ca orice parinte, conducatorul vrea ca ai lui sa fie cei mai cei.
Pot sustine cele de mai sus cu nenumarate exemple, dar pentru ca nu veti avea rabdarea sa le cititi, ma puteti crede pe cuvand sau intreba ulterior. Ideea e ca in Dubai se traieste bine, si nu e datorita banilor din petrol ci este datorita unui management bun.
Sh. Mohammed a spus de multe ori ca viziunea lui e ca „oamenii lui sa traiasca bine, si nu peste 10 ani, ci acum”
Cum se traduce asta in realitatea de zi cu zi? Simplu: prin strategie si implementare. Ei identifica problemele, cauta cel mai bun specialist de oricunde din lume, ii ofera un deadline foarte strans si provocari incredibile si un buget cu titlul „money is no object”. Sh. Mohammed mai zicea si ca nu are rost sa inventeze el ceva, ca porneste de acolo de unde umanitate a ajuns si construieste in continuare. Vrea sa fie primul in toate. Si... poate sunt eu subiectiva, dar cred ca multi sunt de acord ca Dubai este primul in multe.
In Dubai gasesti cea mai inalta cladire din lume- Burj Dubai, cel mai mare mall din lume – deschis acum 2 saptamani – Dubai Mall, Cele mai mari insule artificiale – Palmierii, cel mai mare port de cargo din lume – Jebel Ali, cel mai mare aeroport din lume – Dubai World Central, ..., dar si cea mai mortala strada din lume in 2007- Sheich Zaied Road cu peste 800 de accidente mortale intr-un an. Deci sunt probleme si la ei. (Pe asta au rezolvat-o – au radare la fiecare 200 m, cu camere si amenzi imense, viteza maxima a devenit 100km/h si minima 60 km/h, iar de amenda si penalizari pentru greseli acolo chiar nu poti scapa)
Nu ma pot opri. AJUTOR!
continuare cu exemple
Cu riscul de a publica iar un articol luuuung, o sa iau cateva exemple care explica de ce merg lucrurile bine acolo.
Institutiile publice: (Government cum zic ei) Nu numai ca toate institutiile publice au scopuri clar definite, dar functioneaza. Nu ai nici o sansa sa negociezi amenda cu Politia. La Emigration stii foarte bine ce trebuie sa faci, ce documente iti trebuie si unde le depui, cat dureaza, etc. Ministerul Transporturilor au bagat taxa de drum, din care au strans o gramada de bani si au construit inca un pod cu 7 benzi pe sens. Cand o noua lege este data, toata lumea stie despre ea si este explicata in amanunt in ambele limbi, ca sa nu existe nelamuriri, iar cand intra in aplicare, chiar se aplica. Cand apare o problema majora care necesta interventia guvernului, guvernul intervine si o rezolva. Exista functia obligatorie de PRO (public relations officer). PRO-ul se ocupa de tot ce tine de acte, documente, autorizari , etc. E un fel de functionarul public propriu al fiecarei comapanii. Nu stau eu la coada sa imi iau viza, rezolva el.
Traficul. E una, sau singura problema unanim considerata problema. E si normal. Populatia e cam aceeasi ca a Bucurestiului cu cel putin de 3 ori mai multe masini si cu un ritm de viata mult mai alert. Mai mult, inca nu e un sistem de transport in comun bine pus la punct. Va fi in 9.09.2009 la ora 9.00. Dar cand am ajuns eu in iulie 2006 erau e treceri peste Creek (un canal natural care arata ca un rau, dar e apa de mare): Shindaga Tunnel- cu 3 benzi pe sens, Podul Maktoum cu 4-5 benzi pe sens, Podul Garhoud cu 4 benzi pe sens. Cand am plecat, dupa 2 ani erau in plus: Business Bay bridge – cu 5 benzi pe sens si cu cateva ramificatii, Floating Bridge (un pod deschis doar ziua ca sa reduca din trafic pana se rezolva problema) cu 3 benzi pe sens, Podul Garhood refacut- cu 7 nezi pe sens, si inca vreo 2 mega proiecte de poduri.
Educatia: Am ascultat un discurs in guvern in care era nemultumit de ritmul de crestere al sistemului educational. Si zicea ceva de genul: ati avut nevoie de scoli si universitati- le-am facut. Ati avut nevoie de profesori specializati- i-am adus pe cei mai buni, in scolile noastre nu lipseste nimic, ce va opreste sa va deschideti mintea si sa creati programe de dezvoltare, de ce nu va modernizati mai repede? In realitate toate universtatile mari din lume au reprezentanta in Dubai, la fel si liceele. Profesori straini peste tot. Licele arata ca niste centre business de mare clasa, iar programa de invatamant este echivalenta scolilor europene si americane.
Expatriatii: in alte tari arabe expatii nu prea stau mult timp, caci fie femeile nu pot lucra, conduce masina, iesi in oras singure, fie tre sa stea infasurate, fie religia este atat de puternica stilul de viata inchis, cu cenzura, etc. Un vestic nu prea suporta pentru mult timp restrictiile. In Dubai restrictii sunt, dar nu iti ataca stilul de viata propriu. Trebuie sa respecti principiile decentei si nu gasesti alcool peste tot, iar internetul este restrictionat tot pentru a proteja decenta. In schimb si tu ca expat esti respectat si ai dreptulsa iti practici propriul stil de viata, daca se incadreaza in limitele de bun simt care sunt cam aceleasi in toata lumea. Exista chiar si 2 biserici ortodoxe. Deci in acest oras poti sa iti aduci familia si te poti stabili pe termen lung.
Cetatenii: Ca expat nu ai dreptul la cetatenie si pasaport. Dar asta este o masura care are logica ei. 80% din populatie este expatriata si sunt 220 de nationalitati. Daca toti ar avea drepturi de localnici, s-ar duce naibii tot echilibrul sistemului lor autoritar care functioneaza si intreaga civilizatie pe care o observi in orice loc al orasului. Mai mult, si siguranta publica ar avea de suferit. Acum criminalitatea este aproape de 0 iar o femeie poate traversa orasul pe jos la 3 noaptea in completa siguranta.
Gata... daca mai vreti ma intrebati, daca nu, ma scuzati pentru lungul mesaj.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
