De ce merg lucrurile bine la ei?

M-am intors acasa, posibil dar nu garantat definitiv, dupa doi ani de munca in Dubai. Prietenii vechi au avut ocazia sa mai asculte din povestile despre stilul de viata din Emirate, despre mediul de afaceri, despre cladirile spectaculoase. Dar e ciudat cum experienta de viata de acolo ma bantuie aici si imi trimite sageti cu lectii aplicabile la noi. Traiul in Bucuresti cu problemele mici dar repetitive, cu care ne-am obisnuit sa traim zi de zi si pe care le consideram normalitate, ma stimuleaza la comparatii si frustrari de genul “imi e ciuda ca la noi nu se poate, cand ar fi atat de simplu… daca ar vrea toata lumea”
Incerc sa ma abtin in a incepe discutiile cu “In Dubai…” ca sa nu par genul ala de snob care a avut si el ocazia sa calatoreasca un pic si se intoarce cu fite si lectii de viata. Dar realitatea e ca In Dubai lucrurile merg altfel, si fara suparare, merg bine. Mai mult, Guvernul din Dubai (adica familia regala si institutiile controlate de ei) poate da lectii de management lumii intregi.
Cand am ajuns acolo am avut o reactie ciudata la vederea portretelor Sheicilor peste tot. M-am gandit – ce comunism, ce propaganda... Dupa vreo jumatate de an, am devenit si eu fanul numarul unu al lui Sh. Mohammed Bin Rashid al Maktoum. Dar vreau sa va spun ca toti locuitorii Dubaiului (localnici sau expatriati) sunt fanii lui numarul unu... iar seicul e mai iubit decat cel mai tare rock star. Si pe buna dreptate.
Parintele Dubaiului, Sh. Rashid, s-a prins ca din petrol nu poate trai mai mult de 20 de ani, caci nu a fost la fel de norocos ca ceilalti Seici, si a decis ca e mai bine sa transforme orasul intr-un centru comercial liber. Asa ca a eliminat taxele de reexport si a stimulat comertul dintre Asia si Europa. Asa s-a imbogatit tara de fapt la inceput.(adica acum 20 de ani). E o idee gresita ca Dubaiul s-a dezvoltat din bani de petrol, cand in realitate doar 7% din PIB-ul lor vine din industria petroliera. El a avut o viziune pentru poporul lui si o atitudine de tata de familie pe care a insuflat-o si urmasilor. Acum veniturile tarii sunt realizate din cam 3 mari surse – turism, imobiliare si comert. Dar succesul lui cel mai mare cred ca a fost formarea caracterului familiei lui.

De ce merg lucrurile bine la ei?
Sunt multe elemente care au determinat dezvoltarea orasului, dar cred ca totul se bazeaza pe combinatia echilibrata a 3 element: putere absoluta- creier mult- si orgoliu patern.

Putere absoluta. „Democratie? Ce e aia? Si la ce imi trebuie? Eu traiesc bine.”(asa zic mai toti localnicii) Sh. Mohammed e seful. Nu incape nici un fel de echivoc. Daca Sh. Mohammed a zis ceva, se va face, garantat. Nu are comisii, motiuni de cenzura, nu negociaza cu nimeni. Daca el vrea sa dubleze kilometrii de plaja pe care ii are, zice ca asta vrea, da tema autoritatii care se ocupa, sau creaza autoritatea necesara, iar treaba se face. Vi se pare cunoscut? Mie da. Pe vremea totalitarismului, daca Ceausescu a vrut sa se faca un canal Dunare-Marea Neagra, s-a facut... cu tot efortul (sacrificiul) necesar. Desigur ca nu e acelasi lucru, caci mai sunt 2 elemente ce intra in calcul pentru a face o populatie sa traiasca bine.

Creier mult. Cautati oameni care au trait acolo si intrebati-i ce parerea au despre Sh. Mohammed si daca ei cred ca e un tip destept. Sunt sigura ca va vor spune ca e un mare om, cu o inteligenta si un know-how fantastic. Are un discurs incredibil, este clar, riguros, ambitios, si are o gandire logica de necombatut. Omul stie multe si invata permanent. Munceste enorm si este focalizat pe obiectivul lui –sa traiasca mai bine poporul meu, acum. El identifica probleme si gaseste solutii. Urmareste evolutia si ii ajuta pe cei responsabili sa obtina ce au nevoie ca sa aiba succes. E un manager ca la carte. Dar e si foarte autoritar.

Orgoliu patern. (nu doar patriotism) Familia Maktoum considera ca locuitorii Dubaiului sunt copiii lor. Nu sunt resurse umane – pe alea le importa si iau ce e mai bun din lume. Ei au acea atitudine de tata sau mama care isi educa copiii, le ofera tot ce au nevoie, ii asculta daca au probleme si ii ajuta sa si le rezolve. Mai mult, ii ambitioneaza si ii cearta daca nu ating excelenta. Le ofera totul, dar ii si obliga sa respecte regulile casei. Si ca orice parinte, conducatorul vrea ca ai lui sa fie cei mai cei.
Pot sustine cele de mai sus cu nenumarate exemple, dar pentru ca nu veti avea rabdarea sa le cititi, ma puteti crede pe cuvand sau intreba ulterior. Ideea e ca in Dubai se traieste bine, si nu e datorita banilor din petrol ci este datorita unui management bun.
Sh. Mohammed a spus de multe ori ca viziunea lui e ca „oamenii lui sa traiasca bine, si nu peste 10 ani, ci acum”

Cum se traduce asta in realitatea de zi cu zi? Simplu: prin strategie si implementare. Ei identifica problemele, cauta cel mai bun specialist de oricunde din lume, ii ofera un deadline foarte strans si provocari incredibile si un buget cu titlul „money is no object”. Sh. Mohammed mai zicea si ca nu are rost sa inventeze el ceva, ca porneste de acolo de unde umanitate a ajuns si construieste in continuare. Vrea sa fie primul in toate. Si... poate sunt eu subiectiva, dar cred ca multi sunt de acord ca Dubai este primul in multe.
In Dubai gasesti cea mai inalta cladire din lume- Burj Dubai, cel mai mare mall din lume – deschis acum 2 saptamani – Dubai Mall, Cele mai mari insule artificiale – Palmierii, cel mai mare port de cargo din lume – Jebel Ali, cel mai mare aeroport din lume – Dubai World Central, ..., dar si cea mai mortala strada din lume in 2007- Sheich Zaied Road cu peste 800 de accidente mortale intr-un an. Deci sunt probleme si la ei. (Pe asta au rezolvat-o – au radare la fiecare 200 m, cu camere si amenzi imense, viteza maxima a devenit 100km/h si minima 60 km/h, iar de amenda si penalizari pentru greseli acolo chiar nu poti scapa)

Nu ma pot opri. AJUTOR!