I can’t remember how many times I have zapped throughout the entire range of over 100 channels I receive on my TV, looking for something interesting or funny or simply worth seeing.
I can’t remember one time that I was looking for something over the Internet and did not find.
But I can remember many times that I found out about something that I considered interesting, either on the Internet, or on TV, in the papers, went online and searched more, read more, got satisfied with what I found.
I think the most important benefit that the Internet offers me, apart from changing the communication, finding all the necessary information, entertaining or allowing me to express myself how I want, is the capacity to control what I get from it. It is my choice what link to follow, my choice how much I read on a subject, my choice to ignore what I am not interested in.
I do not have this chance on any other media. On TV I am served a dish that sometimes I find toxic, and if I look away, I can’t get a substitute. I can chose among 100 channels – that is much better than it used to be, but on each moment there are only 100 choices. On my favourite channel I have no choice. I see what the channel decided I should see. They choose the news although sometimes it is not newsworthy for me. They choose what entertainment to give me, although sometimes it is not what I like. I am being served whatever they choose.
If they manage to post on that screen something that I want, they were lucky. It happens, though. That is why I still have a TV set at home. But I always have the Internet on, as well.
The Internet gives me millions of options and each option in millions of forms. I can follow the thread I want, the time I want, as much as I want. I have the power.
Thank God the Internet was invented. Thank the Inventors for giving me this much power.
De cate ori trebuie sa prezint Romania si romanii unor straini care fie vin la noi in tara ori pe care i-am intalnit in strainatate, incerc sa gasesc acele elemente cu care ne putem lauda. Adevarul este ca atunci cand esti departe de tara uiti cum e realitatea de acasa.
Cand m-am intors in Romania, coincidenta a facut sa fie chiar in momentele de inceput ale crizei la noi, ale crizei economice, dar mai ales ale celei guvernamentale. Ce m-a surprins a fost nivelul extraordinar de mare al frustrarii generale a populatiei. Oricunde mergeam, discutiile erau despre cat de prost este guvernul, cat de rau merge economia si mai ales cat de prost este guvernul si ce magarii face in mod constant.
Anul 2009 a fost un an propice scrierii de eseuri caragialesti, pentru ca atat de multe ciudatenii tipic romanesti s-au intamplat incat nu mai stii cum sa reactionezi, dar macar ai inspiratie.
Imediar dupa alegeri, se formeaza un guvern mixt intre doua partide politice opozante si li se arunca oamenilor de rand praf in ochi – na! daca ati fost fraieri si ati votat, iata ca nu contati deloc! Apoi apar ordonante noi, pe cat de noi pe atat de idioate – impozit forfetar care a distrus initiativa privata (motor de dezvoltare in orice economie), taxe noi, nerespectarea fragranta a legilor votate doar cu cateva luni inainte, scandaluri de coruptie la ministerele importante, ministere ocupate de incompetenti, etc.
Si imi aminteam ca prin anii ‘90, guvernul nu prea putea sa isi faca atat de mult de cap, caci ieseau oamenii nemultumiti in strada. Da, ne saturasem de meetinguri, dar se puneau bazele societatii civile. Imi mai aminteam si cum in facultate eram implicati in tot felul de actiuni ale diverselor asociatii, unele care chiar militau pentru democratie si pentru valori occidentale, pentru un stil de viata bun al oamenilor si pentru a fi civilizat. Nu stiu cat de mare era impactul, dar implicarea tinerilor era una activa. Alegerile parca nu erau chiar asa lasate la cheremul partidelor si institutiilor statului si parca in general statul nu era chiar asa de liber. Exista societatea civila.
Cand am venit in tara, nu mi-a venit sa cred cate mizerii inghitim de la institutiile statului, de la politicieni, de la guvern si mai ales de la presedintele statului. Inghitim si nu ne saturam. Unde era societatea civila?
In statele occidentale, lumea iese in strada daca le creste pretul benzinei cu 5 eurocenti, sau daca se reduc niste subventii pe un singur sector. Neamtul, francezul, Irlandezul nu inghite orice. La noi, de ce nu mai iesea nimeni in strada? Da, sindicatele erau cumparate de politicieni, dar unde e ProDemocratia, unde sunt toate asociatiile de tineret? Unde e partea de societate civila care are grija de zona politica? Parca au fost extirpate si nu au mai ramas decat organizatiile ecologice si de caritate. In schimb poporul (pulimea) era din ce in ce mai frustrat, iar guvernul da in mod continuu numai legi pentru accentuarea crizei, numai legi care sa distruga si mai mult ceea ce abia reusisem sa construim.... si isi asuma "raspunderea" (ce o insemna asta)
Simt ca pe piata muncii, in mediul de afaceri, pe zona comerciala dar si in domeniul institutiilor publice, ne-am intors in timp 10 ani. Sisif era mic copil fata de poporul roman. Dece nu reactiona?
Inseamna ca inca nu ne-a ajuns. Da, stim cu totii ca romanii suporta multe, romanii se sacrifica pentru a obtine orice, ne bantuie Miorita si Manole. Deci inca se poate… inca nu am atins punctul in care sa nu mai suportam.
De aceea evenimentele de saptamana aceasta- greva generala si meetingul tuturor sindicatelor care dezvaluie intreaga suparare si chiar ura reala fata de guvern – ma bucura. Da, stiu si sunt de acord ca nu e cea mai buna modalitate de a-ti rezolva problemele, ca deranjeaza, ca se creeaza haos, iar eu nu sunt deloc anarhista. Dar ma bucura pentru un singur fapt – in sfarsit reactionam. Parca am fost un popor in coma cu care un grup de magari nesimtiti si-au facut de cap timp de cativa ani de zile. Gata, ne-am trezit si exista o reactie. Aleluia!
Oameni buni! Nu va mai lasati calcati in picioare!, Nu mai asteptati ca poate cuiva ii pasa. Nu mai lasati politicienii sa isi faca de cap. Daca aveti stofa de leader, actionati! Singurii luptatori pe acest plan erau bloggerii si presa, dar unde era societatea civila?
In sfarsit reapare la orizont, in sfarsit nu se mai poate.
Caci stim prea bine ca la romani, ORICE SE POATE CAND NU SE MAI POATE!
Un indicator al gradului de dezvoltare socio-culturalo-economica a unei tari este importanta religiei in viata de zi cu zi a oamenilor, masurata si prin numarul de biserici active pe o anumita suprafata
In tarile din vestul Europei, cererea pentru religie a scazut in ultimele decenii intr-un ritm asa de mare, incat multe biserici sunt acum cladiri de locuinte sau birouri. Cunosc un avocat olandez care isi are biroul intr-o fosta biserica. Cunosc si un consultant de resurse umane tot olandez care isi are biroul intr-un castel, dar sa ramanem la subiectul bisericesc.In tarile pragmatice din vestul Europei, care sunt recunoscute pentru a fi cele cu nivelul cel mai bun de trai, domeniile fostelor biserici sunt in circuitul imobiliar. Nici macar nu le pasa ca au o activitate nu tocmai ortodoxa intr-un spatiu care a fost sfant o perioada buna de timp. Deci in tarile dezvoltate, nevoia de religie este atat de mica incat nu numai ca nu se mai construiesc biserici noi, ci chiar cele vechi intra in circuitul comercial laic. Se pare ca vesticii au ales sa munceasca ca sa isi creasca nivelul de trai, in loc sa se roage.
In tarile musulmane, subdezvoltate, religia are un asa de mare rol in viata comunitatilor, incat se pot gasi moschei oriunde pe o raza de 500 de metri. Sunt asa de multe, si oamenii se duc mereu la moschee- chiar de 5 ori pe zi. Noi, “vesticii” ii consideram indobitociti si stim ca guvernele lor folosesc religia pentru a mentine un nivel scazut de educatie si pentru a putea controla masele astfel .
Acum, ce putem spune despre Romania?.Am in fata blocului un parculet curat, ingrijit, plin de copii de toate varstele. Este un parculet cochet, intre blocuri, cu zone dedicate pe grupe de varsta si spatiu ingradit pentru catei. Iti e mai mare dragul sa stai la bancon si sa te uiti cum asa de mutli copii se joaca si alearga. Saptamana asta a aparut un gard care imprejmuieste cam un sfert din acest parc. Am trecut pe acolo si am citi panoul proiectului- va creste acolo o biserica.Chiar daca nu sunt religioasa, nu am absolut nimic impotriva religiei si chiar ma duc la biserica uneori. Dar nu ma incanta deloc ideea ca in loc sa ma trezesc duminica dimineata cu rasete de copii sau batai de minge, sa ma trezeasca clopotele de biserica. Nu ma incanta idea sa fiu martora involuntara a inmormantarilor inevitabile. Nu vreau sa aud toate slujbele.
In orasele noastre nu prea mai exista parc care sa nu aiba o biserica noua. In Constanta, aproape fiecare parc mic are cate doua biserici, iar cele mai mari cel putin 3. Au construit 2 biserici noi in piata, au construit biserici printre blocuri, oricunde au gasit cate un loc liber.
Sunt eu oare singura care crede ca un parc ar trebui sa fie un loc de petrecere a timpului liber, in care sa alergi, sa faci sport, sa razi, sa spui glume cu prietenii (chiar si mai deocheate), sa intalnesti oameni de aceeasi varsta…etc? In tarile civilizate nu exista parc fara un teren de sport, la noi nu exista parc fara biserica.
Pe locul unde se va construi biserica asta noua, se puteau construi cel putin un teren de baschet si unul de tenis. Adolescentii joaca tenis cu piciorul pe alee, intre masini, langa parc. Un teren de baschet este atat de greu de gasit in Bucuresti, iar daca vrei sa joci tenis trebuie sa platesti bani grei. Nu suntem oricum o natie de sedentari? Chiar avem prea multe spatii amenajate pentru sport, incat preferam sa alocam parcurile pentru biserici? Chiar este cererea de ghidare spirituala asa de mare in Romania incat nu sunt suficiente biserici? Eu acum, mergand pe jos, ajung in maxim 15 minute la una din cel putin 4 biserici daca simt nevoia, dar la un teren de sport public nu pot ajunge asa de usor.
O sa ramanem o natie bolnava fizic, dar sanatoasa spiritual - cu capul plecat in spirit religios, care se roaga pentru ca Dumnezeu sa ne rezolve problemele.
Stati, nu aruncati cu oua si rosii in mine, asteptati sa va zic si ce ma face sa afirm asta.
Te plimbi prin orase diverse din lume, dar nu din Romania, nu ai harta, dar cam stii unde vrei sa ajungi si ajungi fara sa te pierzi, indiferent daca mergi cu masina sau cu transportul in comun. De ce nu te pierzi? Ca nu ai cum, adica prost sa fii sa te pierzi cand ai in cele mai de bun simti locuri, cele mai clare indicatoare si directionale. Orice copil de la 7 ani in sus, ar putea sa se descurce fara sa se piarda, caci stie sa citeasca indicatoarele si le gaseste acolo unde ii si vine natural sa se uite.
La ei indicatoarele sunt facute ca pentru prosti, si stfel, oricine, indiferent de IQ, se descurca. La noi nu vezi asa ceva. La noi trebuie sa fii un mic Einstein sa te descurci sau sa ai foarte multa rabdare s timp. Avem si noi indicatoare in statiile de metrou, numai ca sunt pozitionate in cele mai ciudate locuri, adica trebuie sa le cauti. Daca doar ridici privirea, vezi stalpi, nu indicatoare. Ca sa iesi din statia de metrou pe iesirea cea ai apropiata de locul unde vrei sa ajungi, trebuie sa dai cu banul, caci exista indicatoare, dar alea spun numele strazii unde iesi, nu magazinul, hotelul, teatrul, institutia foarte cunoscuta. Adica ar trebui sa stii toate strazile dupa nume si pozitie pe harta ca sa nu iesi aiurea din statie. Sau sa dai cu banul. Sau sa umblii ca turistul cu harta. Se misca lucrurile un pic, adica in Bucuresti ai numele strazii la fiecare colt, deci daca umblii cu harta dupa tine, te descurci. Dar nu ai in intersectii directionale spre zone importante, de exemplu – spre Vitan, spre Universitate, spre Berceni, spre Drumul Taberei, etc. Nu lipsesc cu desavarsire, caci am mai vazut directionale, dar nu stiu cum se face ca de cate ori am nevoie, nu sunt acolo unde ma astept.
Mergi cu RATB-ul, care are o retea foarte intortocheata. Au inceput sa instaleze sisteme de anuntare a urmatoarei statii, dar in autobus nu ai la vedere harta RATB si nici a Bucurestiului. Deci tre sa stii cum se numeste statia la care vrei sa te opresti, si sa ai traseul facut dinainte cu ce mijloc de transport sa iei si cu care sa il schimbi, la ce statie. Nici in statii nu gasesti neaparat harta RATB si a orasului. (ok, in unele gasesti, dar nu in toate) Daca ai ghinionul sa iei tramvaiul de la o statie de cartier si nu de la una cu legaturi multiple, trebuie sa ii intrebi pe oamenii din statie daca “54 ajunge la Parcul Carol?” sau “daca vreau sa ajung la X, m-am urcat bine?” Deci, ca sa nu ai nici o problema cu deplasarea: ori stii, ori esti foarte bine echipat cu harta sau sisteme GPS, ori intrebi pe cine apuci.
Si ma intrebam, de ce oare noi nu avem un sistem de orientare ca lumea in orasul asta asa cum au marile orase de oriunde din lume? De ce nu avem si noi indicatoare ca pentru prosti? Raspunsul trebuie sa fie: pentru ca romanii sunt mai inteligesti si se presupune ca se descurca. Iar daca mie imi e mai dificil, mai bine m-as muta intr-una din tarile alea mai pentru prosti.
Caut oameni de incredere care sa faca parte din viata mea profesionala si personala si as vrea sa nu mai intalnesc oameni lipsiti de cuvant, sau pe care nu te poti baza. Nu mai am rabdare fata de lipsa de cuvant. Pur si simplu nu mai vreau asa ceva. NO MORE UNRELIABLE PEOPLE!
Caut oameni care nu vorbesc doar ca sa se afle in treaba, ale caror cuvinte au valoare semantica si implica ceva.
Iata 10 reguli simple pentru a dovedi ca esti de incredere:
1.Daca ii spui unui om ca vei ajunge la o intalnire maine la ora 10, fii acolo!
2.Daca cumva nu reusesti sa ajungi la timp, da-I un telefon sau un sms ca nu ajungi si motivul pentru care nu ajungi. Nu lasa omul sa te astepte! Timpul lui e la fel de important ca si al tau. Intelegem ca in Bucuresti poti sta blocat in trafic. OK. Trimite un sms sau da repede un telefon si spune “voi intarzia, sunt in trafic” Cel ce te asteapta va aprecia si nu se va supara pentru ca intarzii.
3.Daca cumva ai stabilit ca cineva sa vina la tine la birou maine la ora 10, stai acolo si asteapta! Oricum alocasei o jumatate de ora intalnirii. Ocupa-ti timpul si asteapt amacar 15 min. Daca omul intarzie mai mult de juma de ora si nu mai poti astepta, da si tu un semn, intreaba “mai vii?”
4.Daca ai stabilit o intalnire maine la ora 10, si persoana trebuie sa vina la tine la birou, atunci stai la birou. Ce crezi ca va gandi despre tine cand te suna ca intarzie 5-10 min din cauza de trafic si tu ii spui ca esti la o alta intalnire, in alta parte. Ce cauti la alta intalnire daca ai déjà una stabilita? Mai rau, cum ar fi sa vina omul la intalnire si tu sa nu fii acolo? La cat de stresant este sa conduci in Bucuresti, crezi ca mai ai vreo valoare in ochii lui cand ti-ai batut joc de timpul lui si nici macar nu ai stat la birou cand aveai o intalnire?
5.Daca ai stabilit o intalnire cu cineva peste o saptamana, ar fi foarte frumos din partea ta sa dai un telefon cu o zi inainte si sa confirmi ca vei pastra intalnirea. Asa macar te asiguri ca nu a uitat de intalnire – poate pentru tine e mai importanta intalnirea asta decat pentru el. Iar daca tu esti cel care asteapta la birou, noteaza-ti intr-o agenda sau in outlook si urmareste-ti programul inainte de a pleca sau stabili alta intalnire.
6.Daca poti face ceva de la distanta, nu-i cere cuiva sa se deplaseze. Poti rezolva problema prin e-mail, telefon, messenger? Atunci rezolv-o asa. Gandeste-te cat timp iti ia sa te deplasezi intre cele doua puncte dus-intors, cati nervi iti faci in trafic, si cat poate sa dureze intalnirea efectiva. De-aia avem tehnologie, sa ne scutim de drumuri si cheltuieli inutile. Hai sa ne rezolvam problemele de business cat mai rapid si fara stress si sa ne petrecem mai mult timp cu prietenii si cu cei dragi. Nu putem merge la o bere prin e-mail, dar putem da o aprobare pe un design sau trimite o oferta, nu?
7.Daca ii spui unui om ca vei face un lucru anume, care stii ca ii trebuie celuilalt, atunci fa-l cat mai repede. Daca ii dai si un termen de finalizare, tine-te de el.
8.Daca nu esti in stare sa livrezi ce ai promis in timpul dat, atunci anunta-l pe celalalt ca vei intarzia, ca nu poti face un anume lucru, ca ai intampinat dificultati, etc.Nu ii lasa pe ceilalti sa se bazeze pe tine, daca tu nu esti de incredere intr-o anumita chestiune.
9.Daca nu vrei sau nu poti face ceva, nu promite. Nu se supara nimeni daca ii explici limitele tale si il refuzi, dar se va supara daca ii zici- „fac eu asta” si de fapt nu faci, si nici macar nu intentionai sa faci. Nu iti bate joc de ceilalti, mai ales cand stii ca munca lor depinde de ceea ce livrezi tu.
10.Daca lucrezi la un proiect care se face in trepte, sau care dureaza mai mult, ar fi frumos din partea ta sa ii anunti in legatura cu statusul la care esti pe cei care asteapta rezultatul, din cand in cand. Asa le confirmi ca ceea ce faci are o oarecare importanta pentru tine.
Regula e: daca ai zis ca faci ceva, fa! Exact asa cum ai zis si exact in termenele pe care le-ai zis.
Asta se aplica la toate nivelele, de la a aduce o carte cuiva, de la a trimite un sms cu un nr de telefon, un link pe e-mail, pana la lucruri majore – ca vei finaliza un proiect de care depinde celalalt, ca iti vei plati o datorie,ca vei ajuta pe cineva cu ceva anume.
Daca nu te ajuta memoria sa te tii de cuvant, noteaza-ti, pune-ti reminder pe telefon, fa-ti semn cu pixul pe mana... ajuta-te sa fii parolist.
Daca nu ai cuvant, nu ai valoare. Iar cei din jur vor tolera o data, de cateva ori... dar nu la infinit.
Cand dovedesti ca esti parolist, dovedesti ca ii respecti pe ceilalti, iar ceilalti te vor respecta pe tine. Si nu e rau sa si pretinzi respectarea cuvantului dat de catre ceilalti. La urma urmei nu i-a fortat nimeni sa promita ceva.
Intr-o lume plina de oameni fara cuvant, cand dovedesti ca esti de incredere, castigi mai mult.
Dupa ce am trait o perioada semnificativa intr-o tara in care nu exista democratie si unde locuitorii nici macar nu vor sa auda de asta, si fiindu-mi déjà greata de balivernele si de negocierile pentru formarea majoritatii in urma alegerilor, care nu se mai termina, incepe sa mi se taie de democratie.
Imi dau seama ca ranile totalitare la noi sunt inca deschise. Imi dau seama ca la noi nu prea s-ar gasi un om care sa poata conduce tara in mod totalitar astfel incat sa asigure cetatenilor romani un trai foarte bun. (unul ca Shk. Mohammed, din postul meu “de ce merg lucurile bine la ei”)
Acel om total interesat de binele poporului , destept si motivat sa faca bine nu exista in Romania. De aceea la noi nu se aplica. Dar macar sa stim ca se poate trai bine si fara democratie in anumite conditii, iar EAU ne demonsreaza asta. … doar asa, cu valoare de informatie si atat. Zilele astea ma gandesc ca era foarte bine ca alegerile parlamentare sa fie doar pentru parlament iar presedintele sa desemneze un prim ministru si gata. Fara sa fie nevoie de majoritate parlamentara, nu coalitii, nu majoritate, nu alte tampenii. La ce le trebuie majoritate cand impartirea locurilor in parlament este asa de echilibrata? Nene, lasati-l pe presedinte sa pun ape cine vrea, sau trageti la sorti un prim ministru, lasati-l pe ala sa isi formeze guvernul, si voi ocupati-va de legi!
Propun sa schimbam constitutia si sa se aleaga si primul ministrul, la fel ca presedintele – uninominal, prin votul populatiei. Primul ministru, indiferent de la ce partid este, conduce executivul. Iar parlamentarii nu au decat o treaba de facut – legi. Sa dezbata, sa lupte pentru ideile lor, sa nu fie siguri ca trece un proiect datorita majoritatii, sa isi negocieze voturi pentru fiecare proiect de lege.
Hai sa separam odata putorile astea din stat (nu e typo). Hai sa ii lasam guvernului puterea executiva si parlamentului legislativul, si sa nu le mai amestecam. Ce a votat lumea? Un guvern? NU. Lumea a votat parlamentari. Atat. (pseudo canditatii la functia de prim ministru se aflau de fapt ca si candidate pentru parlament. Sa stea in parlament)
Cu banii pe care i-au dat pentru uninominalele astea, puteau lasa parlamentul pe liste, cu posibilitate de a alege si in interiorul listei, puteau organiza alegeri guvernamentale, uninominale si scapam de toata mizeria asta cu care ne confruntam acum. Cred ca varianta asta s-ar aplica la noi foarte bine, caci ideologiile partidelor sunt oarecum similare, sau in orice caz sunt confuze. Se gaseste aceeasi atitudine fata de o problema anume si la partide de dreapta si la cele de stanga. Hai sa cautam majoritate parlamentara pentru fiecare lege, pentru fiecare varianta de rezolvare a unei probleme si hai sa nu mai negociem aiurea majoritate parlamentara pentru guvernare.
Dar nici asta nu functioneaza cu caracterele active din politica romaneasca… executivul are cascavalul.
Imi e asa o sila de ce se intampla in politica noastra in ultimele 4 luni, ca déjà scriu si eu utopii
Nu la figurat, ci cascavalul cascaval. Stiu, suna ciudat in perioada in care la noi in tara se desfasoara o lupta politica crancena pentru cascavalul cu sens de bani pentru urmatoarea perioada de 4 ani, dar se pare ca se fura si cascavalul real. Am gasit in pachetul de cascaval o folie magnetica anti-furt si m-a bufnit rasul. Supermarketurile au devenit atat de stresate de furturile din magazine, incat au ajuns sa puna sistemem de protectie pe orice produs… Nu stiu cum interpretati voi asta, dar mie mi se pare grav sa se recurga la protectia cu sisteme relativ costisitoare a unor alimente de baza. Poate ca nu este nimic de interpretat, dar oare s-a stransferat focusul hotilor catre elemente atat de banale? A ajuns criza si la ei?
…dar de-aia care trebuie. Adica de-aia in legatura cu valorile reale: mandrie nationala, etica, comportament corect in viata de zi cu zi, in trafic, etc.
Nu sunt pro-americana, chiar deloc. Dar un lucru este de admirat la ei – mandria ca sunt americani si imaginea de superioritqate pe care o au fata de restul lumii. Da, ne deranjeaza pe noi, neamericanii. Dar lor le e bine asa. Si cum au ajuns ei la statutul asta? Datorita unei masini de propaganda extraordinara, a unui sistem complex prin care se inoculeaza valorile lumii americane atat in mintea americanilor cat si in mintea strainilor. Sa fim seriosi- credem ceea ce ni se zice. Aflam despre ceea ce ni se serveste.
Ceea ce ma supara la noi, la romani, este ca desi aveam acum 20 de ani o masina de propaganda extrem de bine pusa la punct, ea ori nu mai exista, ori nu se foloseste pentru ce ar trebui. Nu cred ca au murit toti cei care se ocupau de treaba asta pe vremea comunismului. Si nici nu cred ca unii din ei nu ar putea sa isi reformuleze setul de valori si sa isi faca in continuare meseria cu care s-au obisnuit.
Dar in fine, nu este asta un articol pro-manipulare cum ar parea. Dar ma supara cum institutii care pot face treaba buna pentru tara asta, fara mari eforturi, pur si simplu nu o fac. Mai toate publicatiile serioase editeaza suplimente de cultura generala pe care le vand odata cu ziarul sau revista. Cotidianul prezinta colectia “cele mai iubite orase”, iar in lista aia sunt 10 orase, intr-adevar superbe: Viena, Paris, Londra, Roma, Venezia, Praga, Ierusalim, Sankt Petersburg, New York, Barcelona. Era greu sa se incheie seria cu un oras din Romania? Bucuresti, Sibiu, Timisoara, Constanta, Cluj, Iasi… oricare. Adica printre cele mai iubite orase chiar nu poate intra si unul de la noi?
Ziarul financiar prezinta o colectie de cataloage pentru scolari extrem de interesante. Intr-unul din cataloage, “Mari Inventii”, sunt prezentate inventii internationale pe scurt, in sistem “stiati ca?”. Era greu sa se puna un capitol sau o macar pagina cu “Mari inventii romanesti”? Un flyer introdus in revista, orice?
Romania Libera are o colectie superb de atlase geografice si istorice. O editie –“Atlasul Romaniei” nu este inclusa. In atlasul istoric nu se pune nici un pic de accent pe istoria romanilor prezentand harti ale vremii care sunt relevante pentru noi, pentru integritatea teritoriala…
Daca editiile astea ar fi prezentate in Germania, in Franta, in SUA sau in Marea Britanie sunt sigura ca ar fi fost considerate un pretext foarte bun sa isi prezinte cauza nationala, valorile statului, valori sociale, sau pur si simplu sa inoculeze o mica doza de mandrie nationala. Noi, insa, ratam orice ocazie de a face putina propaganda. Si ne mai miram ca tineretul nu mai are valori, ca nu suntem mandri ca suntem romani, ca nu avem un comportament social corect. Vedem in alte tari cum societatea este diferita si cum ei sunt civilizati si ne este chiar ciuda ca noi nu suntem asa.
Dar ne mai educa cineva? Adica nu te astepti ca un copil sa vorbeasca corect limba romana daca nu il corectezi cand greseste si daca nu ii dai lectii constante limba romana, pe o perioada lunga si la intervale de timp foarte scurte.
De ce sa ne asteptam de la romani sa se comporte adecvat daca nu ii mai corecteaza nimeni, daca nu ii mai invata nimeni?
Putina propaganda nu ar strica. Dar cate putin, constant si permanent, desigur, focalizata pe valori. Nu cenzura, nu restrictionarea libertatii… doar putina educatie. Credeti ca ne-ar strica?
De obicei da. Cred in faptul ca a vota este un drept la care nu ar trebui sa renunt prin absenta mea de la vot. In teorie acest vot exprima parerea sau preferinta mea. Nu am ratat nici o ocazie de a vota de cand am obtinut dreptul asta la 18 ani, nici macar cand nu eram in tara. Dar pana acum chiar am avut o parere sau o preferinta. Chiar daca am fost dezamagita de comportamentul viitor al unor politicieni pe care i-am votat, la vremea respectiva am mers la vot fie pentru ca am crezut intr-un canditat sau cauza lui, fie pentru ca am crezut ca alternativa ar fi dezastruoasa pentru tara. In orice caz, am considerat ca votul meu conteaza… macar ma exprim prin el. Acum insa mi se pare cam ciudat. Am intrat pe net special sa vad si eu in ce colegiu sunt si care sunt candidatii. Mai am o saptamana si as vrea sa merg la vot cu o parere. Ei bine, in colegiul meu, atat la senat cat si la camera deputatilor, candideaza niste complet necunoscuti pentru mine. Acum 4 ani, aveam de ales dintre liste ale partidelor si independenti, citeam listele si cautam personajele pe care vroiam sa le creditez cu incredere. Macar gaseam pe undeva persoanele publice preferate si, chair daca votam partidul, votul meu era dat pentru acel candidat. Acum as vrea sa votez pe cate cineva, doar ca … degeaba vreau, nu candideaza la mine in colegiu. Ma ingrijoreaza situatia asta. Nu pentru ca nu am pe cine sa votez, dar pentru ca unele persoane ajung in parlament sau rateaza ocazia de a ajunge in parlament din cauza votului unei comunitati reduse. Votul nu mai este reprezentativ pentru intreaga tara. Ma gandeam sa votez un partid anume, caci imi place un candidat al lui care candideaza in alt colegiu. Problema e ca daca pun stampila pe acel partid, si ar obtine majoritatea in colegiul meu, nu as ajuta cu nimic candidatul meu preferat, ci as da sansa unei persoane complet necunoscute. Solutia mea in momentul de fata este sa nu votez, ca nu as avea ce spune prin vot. Dar sunt frustrata, caci am senzatia ca mi s-a luat acest drept prin limitarea variantelor pe care le am si prin imposibilitatea mea de a ajuta vreun candidat care imi place. Nici macar dreptul la mobilitate nu il am. Am ocazia sa ma exprim in privinta parlamentului o data la 4 ani. Sincer, m-as urca in masina si m-as duce sa votez in colegiul unde imi place un candidat. Dar nu am dreptul asta. Sunt ingradita in colegiul unde locuiesc, cu variante care nu imi lasa nici un gust. Speranta mea, daca se mentine sistemul asta, este ca exercitiul sa le dea o lectie politicienilor si acestia sa isi defineasca cu ani inainte colegiile unde vor candida, sa inceapa sa munceasca serios in parlament sau in comunitate daca nu sunt parlamentari si sa se faca cunoscuti in colegiul lor. Cred ca asta ar fi scopul sistmeului uninominal. Sper sa invete repede baietii si fetele care si-au luat-o de data asta. Pe ce criteriu sa-i aleg pentru mandatul urmator? Dupa culoarea parului sau a cravatei din fotografia afisata la colt de strada? Imi e ciuda ca nu am motiv sa votez si imi e si mai ciuda ca va castiga cineva pe care nu il cunosc si care nu stiu daca merita sau nu. Mie, conform domiciliului, mi s-a luat dreptul de a alege. Oare cati cetateni se afla in aceeasi situatie? Tu ai pe cine vota? Ai avut noroc ca politicianul preferat sa candideze chiar la tine in colegiu? Sau ti s-a luat si tie acest drept? Comenteaza! Cred ca merita sa ne exprimam pe tema asta.
Postări
