vineri, 13 februarie 2009

Universul meu...

Uneori imi propun sa cunosc orasul.
Adica sa imi fac un proiect din a ajunge in toate locurile publice care merita, de a vizita toate muzeele, de a vedea toate cladirile importante si de a faceasta intr-un mod organizat si constient in spatiu. Ideea era sa incep cu muzeele. Sa iau lista de muzee si sa vizitez cate unul in fiecare weekend. Iar apoi sa studiez zona in care muzeul se afla, sa vad ce restaurant, cafenele sunt, sa ma plimb prin parcul cel mai apropiat, sa iau pranzul la un restaurant din zona si sa fac poze la cladirile interesante unde am fost. Un fel de mini-excursie de o zi intr-o anumita zona. Dupa ce se termina muzeele, sa trec la alte puncte de interes.
Sa iau lista de restaurante, cafenele, baruri, cluburi din oras si sa ies intr-un local nou in fiecare saptamana.

Daca as face asa, as ajunge ca intr-un an sa cunosc cam tot ce merita.

Am avut mereu ideea asta. Am locuit 9 ani in Bucuresti, iar cunoasterea mea este limitata la traseele pe care le-am parcurs in activitatea de zi cu zi, la parcurile cele mai apropiate si la un numar destul de mic de localuri.

Am avut aceeasi idée si in Dubai. Acolo am aplicat cat de cat sistemul, si am vizitat multe din locurile importante. Dar tot nu am avut un sistm de care sa ma tin. Mi-ar fi placut sa aplic sistemul asta pentru restaurante. In 2 ani nu as fi apucat sa le vad chiar pe toate, dar as fi vazut mult mai multe. Noroc ca am avut un job care ma obliga sa cunosc tot ce apare nou, si astfel am avut motive sa vizitez orasul. Noroc cu bunul meu amic, Thomas, cu care mergeam intr-un loc nou de fiecare data cand ieseam si care avea aceeasi dorinta sa vada tot ce se poate. Nu mi-au scapt malluri nevazute, parcuri in care nu m-am plimbat, obiective turistice importante… dar tot as fi putut sa vad mult mai multe daca ma tineam de treaba asta.

Am revenit in Bucuresti, si … parca imi cunosc orasul mai putin ca inainte. Asa ca mi-a revenit ideea asta de proiect. Mi-ar placea sa am un partener de explorare. E cineva care vrea sa participle cu mine? E mai frumoasa descoperirea in grup si poate asa ne tinem de proiect. Dati un semn de viata si hai sa ne cunoastem universul.

Ieri am luat pranzul in oras cu un prieten. Am mers la restaurantul lui preferat. Pentru mine a fost o bucurie sa mai descopar un loc misto. Mi-am dat seama ca de fapt noi asa ajungem sa cunostem locurile- nu prin explorare proprie, ci prin recomandari, prin intamplari si pentru ca am avut motive sa ajungem acolo. Apoi, daca ne place locul respectiv, revenim si recomandam mai departe. Ne limitam singuri si inconstient. Si cum timpul se scurge din ce in ce mai rapid cu cat avansam si noi in varsta, cum putem fi intr-un singur loc in acelasi timp, si cum timpul liber ne e limitat… de ce oare ne blocam in acelasi spatiu pe care déjà il cunoastem?

Pe cat de placuta e descoperirea de locuri noi si pe cat de constienti suntem ca mai exista numeroase locuri pe care nu le-am vazut, totusi nu avem curajul explorarii. Lasam pe alta data, preferam confortul unei alegeri usoare.

Vreau sa imi cunosc orasul. Stiu ca mi-ar oferi multe satisfactii o astfel de relizare. Stiu ce trebuie sa fac ca sa imi indeplinesc dorinta. … Dar uite ca pana acum nu am reusit, desi stiam si vroiam si inainte. Sincera sa fiu, nu pot declara ca voi reusi cu aceeasi siguranta cu care declar ca vreau.

Asta e inca un articol in lista de lucruri pe care vreau sa le fac, stiu ce trebuie sa fac ca sa reusesc, dar… nu imi iese. Cred ca toti avem o groaza dintr-astea – sa citesc o carte, sa vad un loc, sa invat o limba straina, sa merg la sala, sa ma intalnesc mai des cu prietenii, sa imi vizitez familia mai des, sa ma implic intr-un proiect social, sa ma las de fumat (in cazul meu de dulciuri), sa cunosc oameni noi, etc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

daca ai o parere, exprima-te