Multitasking, time management si preferinte

Creierul uman nu este multitasking prin definitie.

Chiar daca ni se pare ca facem 2 lucruri sau mai multe in acelasi timp, cum ar fi sa scriem un text si sa ne uitam la TV, in realitate nu este asa. In momentul in care ne concentram pe una din activitati, cealalta se minimizeaza, este trimisa in background si se dezactiveaza. Putem sari foarte rapid – aproape instananeu- de la o activitate la alta, dar nu le facem in acelasi timp. Mai mult de atat, cand vrei sa memorezi ceva cu televizorul sau radio aprins, iti este chiar mai dificil, caci simplul fapt ca ignori si treci in fundal ceea ce se intampla in jurul tau reprezinta un effort constant pentru creier. Poti sa conduci sis a vorbesti la telefon dar… chiar daca ai senzatia ca vezi soseaua, cand esti atent la vocea din telefon nu mai percepi totul.

Ok, e adevarat ca poti spala vase si canta in acelasi timp, sau ca poti manca un sandwich in fata televizorului. Poate ca de fapt putem sa combinam o activitate pur fizica care nu necesita o atentie cu una intelectuala sau cu una care necesita mai multa atentie.

In orice caz, nu poti fi in doua locuri in acelasi timp, nu poti citi doua texte diferite in acelasi timp, poti crea o singura idée in acelasi timp (chiar daca gandul sare de a una la alta) poti vorbi cu o singura persoana in acelasi timp.

Cum in zi avem 24 de ore, din care active pot fi 16-18 ore, trebuie sa ne conformam ideii ca putem face un numar limitat de lucruri. Iata de ce avem nevoie de time management. Sau mai bine zis… de task management.

Ce activitate faci intai si cat timp ii aloci? Cum le poti face pe toate?

Adevarul e ca nu facem tot ce vrem sa facem si ca mai mult sau mai putin constient renuntam la unele lucruri.

Se zice ca daca vrei sa citesti o carte, primul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa deschizi cartea. Daca vrei sa faci ceva, trebuie doar sa incepi. Dar ca sa incepi un lucru trebuie sa termini sau sa abandonezi altul.

Suntem supusi in mod constant alegerilor. Pe unele le constientizam, pe altele le facem instinctiv. Dar alegem permanent si, mai mult de atat, evaluam permanent importanta si urgenta tuturor lucrurilor din viata noastra – de la oameni la obiecte, de la activitati pana la ganduri.

Dimensiunea in care traim nu este spatial, ci timpul. El este cel pe care nu il poti influenta. Poti alege sa parcurgi o anumita distanta sau sa stai pe loc, dar indiferent ce alegere faci, timpul trece.

Asa ca daca vreau sa fac un anume lucru – de exemplu sa dau un telefon – dar pana la sfarsitul zilei uit… oare nu inseamna ca acel telefon nu a fost o prioritate pentru mine in intervalul respectiv? Daca prietenul nu a venit la intalnire, caci era ocupat… il intelegem… dar oare percepem ca de fapt ceea ce l-a ocupat era mai important pentru el decat sa se intalneasca cu noi, decat noi? … ups.

Cand Nicolae Naumof prezinta concurenta in trainingurile lui, mentioneaza ca exista concurenta directa, indireacta, dar si concurenta pe bugete. Bugetele sunt de bani si de timp. As adauga ca mai exista o concurenta – pe valoare personala.

Sub axioma ca putem face un singur lucru intr-un moment dat, suntem permanent in situatia de a alege si evalua, constient sau inconstient, ce e important pentru noi.