The Rules for Being Human

This text has followed me throughout my life since the 10^th grade when Mike Radu brought a very interesting book to school. There was a chapter in this book that touched me and I immediately wrote it down on my notebook. I then transferred the text into my Soul book – sort of a diary with collection of quotes, ideas, impressive data that I keep since childhood.

We receive this type of soul searching messages almost weekly from our Internet viral friends. You know the type – the PPT presentation that you have to forward to at least X people so you will not be unlucky. From all the similar texts, this one impressed me and guided me through many years.I find myself quoting it in conversations sometimes. … Maybe it is only because it was one of the firsts of such, or maybe because I still am impressed each time I read it.

Here is the text. (I also included the Youtube video for those who like these things.) I was surprised to find so many websites that took this set of rules.

The Rules for Being Human

When you were born, you didn't come with an owner's manual; these guidelines make life work better.

1. You will receive a body. You may like it or hate it, but it's the only thing you are sure to keep for the rest of your life.
2. You will learn lessons. You are enrolled in a full-time informal school called "Life on Planet Earth". Every person or incident is the Universal Teacher.
3. There are no mistakes, only lessons. Growth is a process of experimentation. "Failures" are as much a part of the process as "success."
4. A lesson is repeated until learned. It is presented to you in various forms until you learn it -- then you can go on to the next lesson.
5. If you don't learn easy lessons, they get harder. External problems are a precise reflection of your internal state. When you clear inner obstructions, your outside world changes. Pain is how the universe gets your attention.
6. You will know you've learned a lesson when your actions change. Wisdom is practice. A little of something is better than a lot of nothing.
7. "There" is no better than "here". When your "there" becomes a "here" you will simply obtain another "there" that again looks better than "here."
8. Others are only mirrors of you. You cannot love or hate something about another unless it reflects something you love or hate in yourself.
9. Your life is up to you. Life provides the canvas; you do the painting. Take charge of your life -- or someone else will.
10. You always get what you want. Your subconscious rightfully determines what energies, experiences, and people you attract -- therefore, the only foolproof way to know what you want is to see what you have. There are no victims, only students.
11. There is no right or wrong, but there are consequences. Moralizing doesn't help. Judgments only hold the patterns in place. Just do your best.
12. Your answers lie inside you. Children need guidance from others; as we mature, we trust our hearts, where the Laws of Spirit are written. You know more than you have heard or read or been told. All you need to do is to look, listen, and trust.
13. You will forget all this.
14. You can remember any time you wish.

(From the book "If Life is a Game, These are the Rules" by Cherie Carter-Scott)

Is good branding a lucky strike?

People, in general, don’t mind too much the brands, the names, the stiles. And they also do not realize that exactly those brands that they prefer have not been named by chance and have not received the colors because of what their owners preferred. The brands they love have been built with passion and quite a considerable amount of knowledge, research, strategy and talent.

Sometimes such small design elements of a brand are the ones that make the difference. Why do we have a slightly better feeling for one brand than for the other when we have them all in front of us in the superstore shelf? Why do we feel sometimes that the packaging of a product communicates by itself the messages that the advertising is promoting or that the company that sent us a letter is exactly what they presented themselves to be? The answer is never luck. The answer stays in real marketing professionalism from the company's top management (not only the marketing responsibles) and from the communication agencies they hire.

A short example is Heineken Beer. If you are out for beer with friends and you order different beer brands, according to each of your tastes, you look at Heineken and feel without really noticing that it makes you feel nice, even if you actually are drinking another brand. It is not a huge feeling, but just a slight sensation that whispers to you to have fun or that you are having fun. The key is not in the beer taste, or in the bottle color, and neither in the quantity of alcohol you have inserted in yourself that evening. The key is a good branding and the Heineken Owner’s capacity to realize its potential when luck stroke.

A Dutch friend of mine told me this story over a beer. It seems that it is a known branding true story amongst quite a large group of people that were interested, but not necessarily an official one. I decided to tell it, because even though it might not be a huge example, it is fun, just like the Heineken Beer.

The three letters “e” in the Heineken logo are slightly bended backwards so they seem they are smiling. The story of Heineken’s smiley e-letters is about luck… initially. It is said that when workers placed the signboard on the factory wall, one of the es was not fixed properly and it twisted backwards. The owner noticed that the next morning he came to the factory, stood there for a while and decided to stop the workers from making it straight. He felt that the logo gave him a good feeling somehow. He called the professionals and redesigned the whole branding items with all 3 letters bended backwards. There was luck there. If the workers would have done their job perfectly, the e would have been straight and who knows how the Heineken logo would have looked over time… or even if it would have endured the time in that original version.

But that is where luck finished and strategy started. They did not keep the same font type. They changed it to a friendlier appeal. They did not leave only one twisted e. They decided that all 3 es will be smiling. Beer is supposed to make you feel good, smile, but not alone. Beer drinking is a social thing. Beer stands for going out, having fun, with friends that are like you. They did not twis all the letters. Heineken drinkers are not like all others, right?

Heineken is known for its continuous communication in terms of fun, good music, enjoying the company you are in. Heineken sponsors jazz shows and live music bars and clubs, outdoor concerts and so on. They do not communicate the number of bubbles the beer has, or the taste. They do not go for sport events or churlish behavior. The do not gor for extremes and don't attack biases. Heineken is fun, friends, having a good time in the normal generally acceptable meaning.

For sure, they are not the only beer brand that promotes or associates itself with fun, music and going out with friends. But they certainly are amongst the very few (if it is too bold to say the only) brands that not only communicates fun, it gives you that feeling even if you are not a beer drinker like myself.

Takeaways:

• The name, the logo, the colors and style are the backbones of branding. These 4 elements alone can support a brand if they are really good.
• Good branding has a lot of research and strategy behind
• Good branding means communicating consistently over long periods of time and throughout all your actions, media, instruments you use.
• Great branding is subtle, but effective.

pe vreme de criza...

Printre nenumaratele efecte nedorite ale crizei se numara si cresterea spamului. Inteleg disperarea agentilor de vanzari si, sincer, apreciez faptul ca nu se dau batuti in fata crizei. Dar uneori disperarea lor e enervanta, iar ale ori amuzanta.

Am primit azi un mesaj de la o firma de software, cred. Mesaj Scurt, la obiect si care se vrea a atrage potentiali clienti. Mesajul incepea asa: "Pe vreme de criza, produsul X va salveaza timp"

Poate ca au dreptate oamenii, dar mie mi se pare ca nu lipsa timpului ar fi problema majora a crizei... mi se pare ca toti avem cam mult timp. Se simte o hibernare generala si cred ca si o atitudine de freaca-menta pe care marea majoritate a oamenilor o au la job... cei care au job. La fel cum se simte o frustrare a muncii in van sau a lipsei de presiune a timpului pe care antreprenorii o au.

As vrea un produs care sa ma aduca iar in actiune... nu sa imi salveze timp. Acum, pe vreme de criza, am timp.

Universul meu...

Uneori imi propun sa cunosc orasul.
Adica sa imi fac un proiect din a ajunge in toate locurile publice care merita, de a vizita toate muzeele, de a vedea toate cladirile importante si de a faceasta intr-un mod organizat si constient in spatiu. Ideea era sa incep cu muzeele. Sa iau lista de muzee si sa vizitez cate unul in fiecare weekend. Iar apoi sa studiez zona in care muzeul se afla, sa vad ce restaurant, cafenele sunt, sa ma plimb prin parcul cel mai apropiat, sa iau pranzul la un restaurant din zona si sa fac poze la cladirile interesante unde am fost. Un fel de mini-excursie de o zi intr-o anumita zona. Dupa ce se termina muzeele, sa trec la alte puncte de interes. Sa iau lista de restaurante, cafenele, baruri, cluburi din oras si sa ies intr-un local nou in fiecare saptamana.

Daca as face asa, as ajunge ca intr-un an sa cunosc cam tot ce merita.
Am avut mereu ideea asta. Am locuit 9 ani in Bucuresti, iar cunoasterea mea este limitata la traseele pe care le-am parcurs in activitatea de zi cu zi, la parcurile cele mai apropiate si la un numar destul de mic de localuri.

Am avut aceeasi idée si in Dubai. Acolo am aplicat cat de cat sistemul, si am vizitat multe din locurile importante. Dar tot nu am avut un sistm de care sa ma tin. Mi-ar fi placut sa aplic sistemul asta pentru restaurante. In 2 ani nu as fi apucat sa le vad chiar pe toate, dar as fi vazut mult mai multe. Noroc ca am avut un job care ma obliga sa cunosc tot ce apare nou, si astfel am avut motive sa vizitez orasul. Noroc cu bunul meu amic, Thomas, cu care mergeam intr-un loc nou de fiecare data cand ieseam si care avea aceeasi dorinta sa vada tot ce se poate. Nu mi-au scapt malluri nevazute, parcuri in care nu m-am plimbat, obiective turistice importante… dar tot as fi putut sa vad mult mai multe daca ma tineam de treaba asta.

Am revenit in Bucuresti, si … parca imi cunosc orasul mai putin ca inainte. Asa ca mi-a revenit ideea asta de proiect. Mi-ar placea sa am un partener de explorare. E cineva care vrea sa participle cu mine? E mai frumoasa descoperirea in grup si poate asa ne tinem de proiect. Dati un semn de viata si hai sa ne cunoastem universul.

Ieri am luat pranzul in oras cu un prieten. Am mers la restaurantul lui preferat. Pentru mine a fost o bucurie sa mai descopar un loc misto. Mi-am dat seama ca de fapt noi asa ajungem sa cunostem locurile- nu prin explorare proprie, ci prin recomandari, prin intamplari si pentru ca am avut motive sa ajungem acolo. Apoi, daca ne place locul respectiv, revenim si recomandam mai departe. Ne limitam singuri si inconstient. Si cum timpul se scurge din ce in ce mai rapid cu cat avansam si noi in varsta, cum putem fi intr-un singur loc in acelasi timp, si cum timpul liber ne e limitat… de ce oare ne blocam in acelasi spatiu pe care déjà il cunoastem?

Pe cat de placuta e descoperirea de locuri noi si pe cat de constienti suntem ca mai exista numeroase locuri pe care nu le-am vazut, totusi nu avem curajul explorarii. Lasam pe alta data, preferam confortul unei alegeri usoare.

Vreau sa imi cunosc orasul. Stiu ca mi-ar oferi multe satisfactii o astfel de relizare. Stiu ce trebuie sa fac ca sa imi indeplinesc dorinta. … Dar uite ca pana acum nu am reusit, desi stiam si vroiam si inainte. Sincera sa fiu, nu pot declara ca voi reusi cu aceeasi siguranta cu care declar ca vreau.

Asta e inca un articol in lista de lucruri pe care vreau sa le fac, stiu ce trebuie sa fac ca sa reusesc, dar… nu imi iese. Cred ca toti avem o groaza dintr-astea – sa citesc o carte, sa vad un loc, sa invat o limba straina, sa merg la sala, sa ma intalnesc mai des cu prietenii, sa imi vizitez familia mai des, sa ma implic intr-un proiect social, sa ma las de fumat (in cazul meu de dulciuri), sa cunosc oameni noi, etc.

Multitasking, time management si preferinte

Creierul uman nu este multitasking prin definitie.

Chiar daca ni se pare ca facem 2 lucruri sau mai multe in acelasi timp, cum ar fi sa scriem un text si sa ne uitam la TV, in realitate nu este asa. In momentul in care ne concentram pe una din activitati, cealalta se minimizeaza, este trimisa in background si se dezactiveaza. Putem sari foarte rapid – aproape instananeu- de la o activitate la alta, dar nu le facem in acelasi timp. Mai mult de atat, cand vrei sa memorezi ceva cu televizorul sau radio aprins, iti este chiar mai dificil, caci simplul fapt ca ignori si treci in fundal ceea ce se intampla in jurul tau reprezinta un effort constant pentru creier. Poti sa conduci sis a vorbesti la telefon dar… chiar daca ai senzatia ca vezi soseaua, cand esti atent la vocea din telefon nu mai percepi totul.

Ok, e adevarat ca poti spala vase si canta in acelasi timp, sau ca poti manca un sandwich in fata televizorului. Poate ca de fapt putem sa combinam o activitate pur fizica care nu necesita o atentie cu una intelectuala sau cu una care necesita mai multa atentie.

In orice caz, nu poti fi in doua locuri in acelasi timp, nu poti citi doua texte diferite in acelasi timp, poti crea o singura idée in acelasi timp (chiar daca gandul sare de a una la alta) poti vorbi cu o singura persoana in acelasi timp.

Cum in zi avem 24 de ore, din care active pot fi 16-18 ore, trebuie sa ne conformam ideii ca putem face un numar limitat de lucruri. Iata de ce avem nevoie de time management. Sau mai bine zis… de task management.

Ce activitate faci intai si cat timp ii aloci? Cum le poti face pe toate?

Adevarul e ca nu facem tot ce vrem sa facem si ca mai mult sau mai putin constient renuntam la unele lucruri.

Se zice ca daca vrei sa citesti o carte, primul lucru pe care trebuie sa-l faci e sa deschizi cartea. Daca vrei sa faci ceva, trebuie doar sa incepi. Dar ca sa incepi un lucru trebuie sa termini sau sa abandonezi altul.

Suntem supusi in mod constant alegerilor. Pe unele le constientizam, pe altele le facem instinctiv. Dar alegem permanent si, mai mult de atat, evaluam permanent importanta si urgenta tuturor lucrurilor din viata noastra – de la oameni la obiecte, de la activitati pana la ganduri.

Dimensiunea in care traim nu este spatial, ci timpul. El este cel pe care nu il poti influenta. Poti alege sa parcurgi o anumita distanta sau sa stai pe loc, dar indiferent ce alegere faci, timpul trece.

Asa ca daca vreau sa fac un anume lucru – de exemplu sa dau un telefon – dar pana la sfarsitul zilei uit… oare nu inseamna ca acel telefon nu a fost o prioritate pentru mine in intervalul respectiv? Daca prietenul nu a venit la intalnire, caci era ocupat… il intelegem… dar oare percepem ca de fapt ceea ce l-a ocupat era mai important pentru el decat sa se intalneasca cu noi, decat noi? … ups.

Cand Nicolae Naumof prezinta concurenta in trainingurile lui, mentioneaza ca exista concurenta directa, indireacta, dar si concurenta pe bugete. Bugetele sunt de bani si de timp. As adauga ca mai exista o concurenta – pe valoare personala.

Sub axioma ca putem face un singur lucru intr-un moment dat, suntem permanent in situatia de a alege si evalua, constient sau inconstient, ce e important pentru noi.

Marketingul in schimbare- Partea 3- Anorexia de marketing

Anorexia de marketing - cealalta disfunctie cu care se confrunta produsul marketing- se manifesta prin reducerea la limite distructive a aportului de marketing. Un om normal (un civil) nu pateste nimic din asta, dar un marketer risca sa iasa din piata. Dezinteresul pentru studiu si intelegere este foarte mare printre marketeri. Daca as putea sti marketing, dar fara sa citesc, ar fi excelent. Daca as primi informatia direct, fara sa mai pierd timpul sa ma duc la un training, fara sa pierd ore uitandu-ma la continutul video, fara efort, daca s-ar putea in somn….

Pentru ca piata a perceput pericolul generat de anorexia de marketing, specialistii au venit cu unele remedii, cu programe menite sa combata efectele dezastruoase. Se cauta in continuare metoda cea mai buna prin care sa stim fara sa invatam, sa simtim fara sa participam, sa obtinem rezultate fara sa depunem efort.

Stiinta nu a ajuns inca la nivelul asta, dar se observa tendinta.

A aparut marketingul de buzunar – carti de marketing cu cat mai putine pagini, cu informatia cat mai sintetizata, prezentata in forme cat mai atractive vizual si care trateaza un singur subiect punctual. Sunt carti pe care le citesti intr-o ora-doua. Iar informatia e atat de simpla, si atat de frumos scrisa, incat paginile curg repede, intelegi imediat despre ce e vorba si chiar esti de acord cu teoria prezentata. Doar pentru ca ai inteles informatia, ai senzatia ca ai si retinut.

Cartile alea valoroase de marketing, care incearca sa prezinte imaginea completa a domeniului sau a unei parti, sunt foarte mari si grele, asa ca multi suntem speriati de ele. Sunt carti care depasesc 500 de pagini, daca nu chiar 1000, sunt literalmente grele (nu le poti tine in mana, ai nevoie sa stai la birou), sunt complexe, detaliate. Da, aceste carti prezinta informatia completa si la ele te duci cand vrei sa faci un studiu mai aprofundat. Dar cand le vezi te inspaimanta. Exista un blocaj psihologic pe care il simtim in fata unei carti-caramida. Este o mare diferenta intre a citi 10 carti de 100 de pagini si a citi una de 1000.

Am citit 9 carti scrise de Allan si Barbara Pease- toate pe aceeasi tema a comunicarii interpersonale. In total ar fi peste 2000 de pagini. Nu cred ca as fi deschis un compendiu de 1000 de pagini, insa, oricate recomandari as fi primit. La fel s-a intamplat si cu vreo 4 carti de Al Ries – aproximativ 1000 de pagini. La o simpla numarare, am in biblioteca peste 50 de carti mari, de mai mult de 500 de pagini si recunosc ca am citit mai putin de jumatate din ele. Pe unele nu le-as fi citit daca nu ar fi trebuit sa dau examene la facultate. Chiar am “distrus” o carte foarte buna de managementul resurselor umane care depasea 1300 de pagini. Am impartit-o in 6 bucati de putin peste 100 de pagini si asa am reusit sa o pargurg.

Am citit cele doua caramizi ale lui Kotler (Managementul Marketingului si Principiile Marketingului) pentru ca mi-a placut stilul, si cu fiecare pagina pe care o citeam aveam senzatia ca mi-am ales bine profesia. Dar recunosc ca nu le-as fi descoperit, daca nu ar fi trebuit sa citesc un capitol si sa fac un referat despre publicitate in anul I de facultate. Pe de o parte mi se pare nedrept ca prietenii mei marketeri rateaza doua carti atat de bune si ii bat la cap mereu sa le citeasca si ei, dar pe de alta parte ii inteleg cand nu au curajul sa ia compendiile din raft.

Si in privinta continutului video sau audio observam aceleasi blocaje. Daca stii ca un documentar sau un film artistic dureaza 12 ore, ai o retinere in a incepe sa te uiti. Asa ca oamenii de televiziune separa continutul in episoade de maxim o ora. Pentru ca sunt scurte, te atrag, iar daca esti interesat de continut de la primul episod, urmaresti cu interes si restul.

A aparut marketingul expres / marketingul la minut - Poti lua o lectie de marketing in maxim 1 minut. Poti gasi teorii pe maxim o pagina. Poti gasi lectii video de 30 secunde. Te poti abona la servicii de invatare in portii mici – conceptul zilei, tema zilei. Poti primi marketing prin e-mail in mesaje de maxim 500 cuvinte sau chiar prin sms la 200 de caractere.

Avem Bite-size marketing. Cand avem de-a face cu anorexici, nu putem vorbi de portii de marketing, ci de guri mici- astfel incat sa fie inghitie usor. Daca bloggingul furnizeaza material pentru bulimici, twitter e pentru anorexici.

Exista o piata reala pentru marketingul anorexic. Dupa cum citim si in cartile de buzunar, oamenii nu mai au timp. (“Ai la indemana tot ce iti trebuie si aproape tot ce vrei, cu exceptia timpului”- Seth Godin). Cum tendinta de nisare, focalizare, sintetizare si goana dupa remarcabil ca reactie la supraoferta de orice definesc etapa actuala a mediului de afaceri, si stiinta, si informatia, si marketingul trebuie sa se adapteze.

Pentru a concluziona si a calma orgoliile deranjate de teoria mea de mai sus, vreau sa lamuresc totusi ceva.

1. Exista si marketing sanatos. E bine ca ne place si vrem mai mult. E excelent ca avem atat de multa informatie disponibila si ca o gasim asa de usor. Trebuie insa sa ne dam seama cand si ce citim in stil bulimic, cand si ce asimilam corect.

2. Junk marketingul nu este neaparat rau. Pot fi carti foarte bune, dar pe care le mancam ca si cum ar fi fast food – la repezeala, fara sa mestecam si fara sa le asimilam corect. Putem citi cantitati mari fara sa ne afecteze negativ, daca si retinem esenta mesajelor. Unele produse junk fac un mare serviciu marketingului ca domeniu de studiu. Sunt atat de gustoase ca iti deschid apetitul pentru marketing. Daca ai un prieten care ar vrea sa inceapa sa studieze, recomanda-i o carte junk, sa prinda gustul. Apoi ghideaza-l spre un marketing sanatos, iniante sa ajunga bulimic sau anorexic.

3. Marketingul de buzunar nu e rau. E doar o reactie normala a pietei care inlatura barierele psihologice dintre consumatori si produs. Exista carti de marketing valoroase care sunt de buzunar, cum exista foarte multe carti de buzunar care sunt junk marketing.

4. Cartile date ca exemplu de junk, sunt surprinzator de placute la citit. Au exprimare clara, sunt pline de exemple, te identifici cu situatiile prezentate, sunt tiparite in conditii de foarte buna calitate. Iti ofera o experienta pozitiva.

5. La urma urmei, cititi ce vreti, urmariti ce filme vreti, alegeti dupa propriile criterii, si lasati-va atrasi de titluri interesante, de coperti colorate si de carti de marketing care au in spate un marketing bun.

La urma urmei, succesul unor autori si al cartilor lor, intr-o etapa a societatii definite prin exces de oferta, exces de varietate, exces de optiuni si criza de timp, este datorat unui marketing bun.