Reprofilarea, reconversia profesionala…

Reprofilarea, reconversia profesionala…Pe timp de criza, multe industrii sau domenii sufera serios. La noi se stie ca Imbiliarele sunt la pamant, industria grea e la pamant, serviciile in general stau prost, cu exceptia telefoniei si serviciilor bancare, si marea majoritate a domeniilor au avut de suferit.

Ce se intampla cand firmele dintr-un domeniu anume se afla in criza? Prima actiune este sa dea oameni afara. Efectul acestei actiuni este ca in piata apar foarte multi specialisti pe o anumita nisa profesionala care nu mai au job, si care nici nu prea mai au cum sa-si gaseasca job in domeniul in care au experienta. Deci la ei in domeniu nu e loc, iar in celelalte domenii nu se poate, caci nu au experienta. Ups…

Pe de alta parte, exista profesii care sunt dependente de o anumita industrie (inginerii contructori, arhitectii, ospatarii, medicii si multe altele) dar exista si profesii care nu depind de o industrie (contabili, secretare, vanzatori, etc). In aceste profesii din urma, oamenii pot schimba domeniul cu usurinta, putand ocupa acelasi post, dar intr-o industrie complet diferita. Sunt unele scoli care formeaza profesionisti fara specialitate. Asta este rau la inceputul carierei, cand absolventii nu au experienta in nimic, ci doar cunostinte teoretice. Dar in conditii de criza le ofera un mare avantaj.

Contabilul face acelasi lucru fie ca lucreaza pentru o firma producatoare de masini, fie ca lucreaza in servicii. Foarte putine lucruri se schimba in sistemul si principiile de lucru, asa ca oamenii se pot adapta practic imediat.

Asa ca recomand tinerilor absolventi de liceu, care vor sa faca o facultate, sa isi aleaga un domeniu care sa le deschida porti si sa le creeze variante, in loc sa isi aleaga o profesie care apoi ii va obliga sa lucreze doar intr-un domeniu. (cu exceptia celor cu vocatie) E mai bines a fii multiprofil de la inceput decat sa trebuiasca sa te reprofilezi.

Si iata inca un lucru pe care il iubesc la marketing. Odata ce stii marketing, poti activa in orice firma. Principiile nu se schimba, structura echipei nu variaza mult, modul de lucru e cam la fel. Tot ceea ce trebuie sa inveti sunt specificitati ale industriei, care ti se explica in prima saptamana de lucru si pentru care gasesti informatii imediat.

Un medic ortoped va avea nevoie de mult timp, chiar ani sa se respecializeze in neurologie. Un marketer in FMCG poate devein marketer in servicii hoteliere in mai putin de o luna si poate incepe lucrul efectiv chiar din prima saptamana. Acelasi lucru se aplica si pentru absolventii de Management, Contabilitate, Informatica, Resurse Umane etc.

Am observant asta la mine si o exprim ca incurajare si pentru altii. Mi-am creat un stil de lucru de-a lungul anilor de practica. Stiu unde sa caut informatia, stiu cum sa o folosesc, stiu cum sa organizez echipa si sa realizez un eveniment. Nu conteaza pentru mine daca este pentru a vinde becuri, aparate de facut apa din aer, un restaurant sau chiar un spital. E drept ca in imobiliare imi va fi mai simplu , caci déjà am baza de date formata si contactele facute. Dar daca trebuie sa organizez o participare la targ cu becuri cu led, credeti ca imi ia mai mult timp decat daca as organiza participarea la targ cu un turn residential? Va spun sigur ca nu. Mai mult, bugetul va arata cam la fel, documentatia va fi cam aceeasi, check-listul va diferi foarte putin. Da-mi un produs sau un serviciu si pot incepe marketingul maine.

Nu-i asa ca e bine sa fii profesionist fara sa fii specialist? Te poti respecializa fara sa te reprofilezi. Asta inseamna ca poti sa intri in orice companie, din orice industrie, oricand si sa faci performanta. Tot ceea ce trebuie sa inveti e doar informatie, nu aptitudini, nu competente.

Imi caut job, dar nu stiu la ce sa aplic.

…Sau Cum inteleg recrutatorii posturile pentru care recruteaza

De ceva vreme imi caut job.

Da, stiu, am un CV care ii sperie pe recrutatori - cand il vad déjà isi inchipuie ca le cer salariu de 10000 euro/luna si beneficii cacalau. Asta este dezavantajul meu. Pe de alta parte, nici nu prea sunt (adica nu am gasit deloc) posturi care sa mi se potriveasca sau cu care sa ma potrivesc. Eu cred ca a gasi un jo6b si a gasi un partener de viata folosesc cam acelasi criteriu – potrivirea. Ei bine, lasam discursul asta la o parte si intram in subiectul comentariului de azi.

Ce inseamna director de vanzari?

Toate anunturile de Director de vanzari includ cerinte de genul: Cresterea volumului de vanzari; Gestionarea si dezvoltarea portofoliului de clienti; Definirea si implementarea planului de vanzari si marketing; Negocierea si urmarirea derularii contractelor; Promovarea produselor si realizarea target-ului de vanzari, etc. Adica intr-o echipa de 10 oameni, insarcinata cu promovarea si vanzarea produselor companiei, toti ar trebui sa fie directori.

Daca agentul de vanzari se cheama director de vanzari sau sales manager, atunci cum il cheama pe seful lor? Cum se numeste postul celui care trebuie sa organizeze echipa de vanzari, sa stabileasca si sa urmareasca atingerea obiectivelor de vanzari prin motivarea si organizarea directorilor de vanzari cu responsabilitati de agenti comerciali, sa sustina echipa de vanzari in relationarea cu clientii importanti, sa ofere suport in negocieri si in concluzionarea tranzactiilor dificle, etc? Adica daca vreau si pot fi director de vanzari, la ce posturi sa aplic? Ca daca bag in seama posturile de director de vanzari sau sales manager, ajung sa aplic la posturi de agent comercial si imi pierd vremea degeaba in interviuri pentru joburi 1 -pe care nu le vreau si 2- care nu isi permit sa ma tina.

Produsul – are treaba cu marketingul?

Va dati seama ca intrebarea e retorica. Daca ati mai citit pe blogul asta si daca ati vizitat site-ul www.neolevel.ro, déjà stiti raspunsul. Dar angajatorii nu prea stiu. Daca aplici la joburi in marketing, fisele posturilor sunt limitate la comunicare. Prin marketing ei inteleg comunicare – adica un sfert de marketing in viziunea clasica. De-aia nici nu se gasesc joburi bune in marketing, caci este evident ca pe timp de criza, se renunta la serviciile consumatoare de bani, cum ar fi comunicarea. Mai mult de atat, am dat peste fise de post de Manager de Produs care se refera la managementul productiei, si altele la vanzari, sau chiar la comunicare. Deci daca Managerul de produs se ocupa de comunicare, managerul de marketing se ocupa de comunicare, managerul de vanzari de ocupa de comunicarea directa cu clientii… cine face restul de 3 sferturi din marketing? Raspuns posibil: Directorul General, singur(adica doar cu asistenta, caci restul departamentelor comerciale sunt oricum ocupate cu comunicarea si nu mai au oameni specializati si pe marketing).

Deci daca vreau sa aplic la un job in care sa fac munca directorului de marketing, trebuie sa aplic la posturi de General Manager. Ok, prefer sa iau asupra mea toate responsabilitatile organizatiei, decat sa fac un sfert de marketing. (oricum am facut si facultatea de management si am mai tinut in carca companii)

II rog pe cei care ma pot ajuta cu sugestii si informatii despre posturi disponibile, in companii care stiu pe ce planeta se afla, sa imi trimita mesajele respective fara ezitare. Multumesc.

Cartea regala

Va amintiti teoria mea despre bulimia de marketing? Nu are legatura directa cu acel articol, dar postul curent se incadreaza in cam aceeasi categorie.

In librarii se gasesc mai multe tipuri de carti pe care nu le clasificam dupa subiectul abordat sau stilul scriiturii, ci dupa momentul cand sunt citite.

Astfel avem carti pentru studiu – in general de mari dimensiuni, care contin informatie multa, index de termeni la final, referinte la sfarsit de pagina sau de capitol, etc. Aceste carti sunt citite in timpul zilei, in cadrul unui program de studiu si la masa sau birou, de multe ori cu creionul, pixul sau markerul fluorescent in mana.

Avem si carti de vacanta – in general romane usoare, de in jur de 200 de pagini. Avem carti de notiera – carti care se pot citi in pat, deci sunt de mici dimensiuni, dar nu neaparat romane usoare ca si continut.

Pe langa astea, pentru unii din noi mai exista si cartea regala, adica cea pe care o citesti in timp ce stai pe tron.
Cartea regala poate fi beletristica sau stiintifica, continutul nefiind foarte relevant- fiecare citeste ce ii place. Totusi, cartea regala trebuie sa nu fie grea, ca sa nu amortesti mai repede si eventual sa o poti tine in mana vre-un sfert de ora fara sa iti oboseasca bratul.

Continutul cartii regale trebuie sa fie impartit in capitole scurte sau foarte scurte – de maxim 3 pagini, iar fiecare capitol sa fie concluzionat. Daca un capitol este mai mare, el trebuie sa fie impartit in subcapitole. De ce? Simplu- in funtie de viteza de citire, trebuie sa poti sa inchizi cartea in momentul in care vrei sa te reintorci la activitatile civile curente. Deci vrei sa termini capitolul si vrei sa il termini sufficient de repede, adica mai stai 2-3 minute sa mai citesti o pagina- doua, dar cam atat. La fel, daca nu esti pregatit sa iesi din sala tronului, poti incepe un nou capitol fara sa ti se para ca nu il poti termina in timp util. Deci cartea regala este o inlantuire de idei definite pe scurt.

Pe de alta parte, cam asta defineste si o carte buna din punct de vedere economic. Publicul tinde sa cumpere si sa citeasca carti de circa 200 pagini, sctructurate pe capitole scurte care prezinta cate o idee individuala intr-o inlantuire coerenta de idei ce fac subiectul cartii. Cartile junk in general sunt asa. Dar cartea regala nu e neaparat junk- poate fi chiar de mare valoare literara sau informativa.

Stiu ca vizualul acestei categorii inventate de mine acum nu este prea placut, dar ideea pe care o expun este ca oamenii in general aleg carti interesante, sintetice si usor de citit ca si lectura in intimitate. Deci cartea regala este o carte vandabila.

Daca esti sau iti doresti sa devii scriitor, iti recomand sa ai in vedere si posibilitatea sa o scrii o carte regala, indiferent de subiectul abordat. Gandeste-te daca tu ai putea sa citesti pe tron genul de carte pe care o scrii. Daca se inscrie in aceste standarde, atunci ai mari sanse sa fie o carte vandabila, si de ce nu, chiar de succes.

Care este diferenta dintre Branding si Marketing?

Lansez cu acest articol o provocare la dezbatere. Ii invit sa isi sustina propria parere pe toti cei care au avut ocazia sa rasfoiasca o carte de marketing si sa citeasca cateva articole de branding, si mai ales pe cei care lucreaza, studiaza sau ii invata pe altii despre marketing si branding.
Analiza de mai jos nu este exhaustiva, prezinta cateva argumente pentru a avea o idée despre originea dilemei mele si lasa loc argumentelor voastre.

Este brandingul un marketing bine facut? Nu neaparat, caci in literatura recenta exista niveluri diferite ale brandului, la care se ajunge realizand activitati mai mult mau mai putin coerente, mai mult sau mai putin constante sau mai mult sau mai putin profesioniste. Deci un marketing bun si un branding bun se incadreaza in aceleasi standarde. Daca nu ar fi existat conceptual de brand slab, atunci am fi putut pune semnul egal intre marketing la nivel inalt si branding.

Din punct de vedere intern, ne referim la marketing iar din punct de vedere al mediului extern ne referim la branding? Nu neaparat, caci si brandul are mediu intern, extern si macromediu, format din aceleasi componente ca mediul de marketing intern, extern, si macro.

Este brandingul mai degraba partea estetica a marketingului? Nu neaparat, caci managementul brandului include tehnici, instrumente, criterii de evaluare, grille etc, la fel ca si managementul marketingului.

Brandul se refera doar la comunicarea de marketing, deci este o parte din marketing? Am putea spune ca brandingul si Promovarea (din cei 4 P ai mixului de marketing) ar fi acelasi lucru, dar am omite elementele de produs care sunt atat de importante in crearea si dezvoltarea brandului – numele, designul, calitatea, varietatea, ambalajul, numele de marca, serviciile associate, garantiile. Omitem de asemenea elemente din mixul de pret de care brandingul se ocupa – formarea pretului, rerducerile, rabaturile, conditiile de plata, etc, dar si mixul distributiei in totalitate- canalele de distributie, acoperirea, sortimentele (ati citit de brand extensions), localizarea, etc.

Se refera brandingul de fapt la managementul marketingului? Tind sa accept ideea asta, cel putin cititnd structurile cartilor de branding si marketing. In general cartile de marketing sunt structurate in jurul celor 4P, iar cartile de branding sunt structurate pe axa- operational-strategic, asa cum sunt cartile de management al marketingului. Atunci ce rost mai are sa avem termeni diferiti pentru branding, marketing, brand management si marketing management? Nu am putea sa avem doar marketing si branding?

Marketingul acopera teoreticul si brandingul acopera practicul? Pe cat de usor de demonstrat ar fi aceasta ipoteza, ea nu elimina faptul ca exista pe de o parte principii ale marketingului care sunt teoretice si exista marketing operational si strategic care se ocupa cam de tot ce se ocupa si brandingul.

In limbajul specialistilor de marketing, comunicare sau branding termenele sunt confuze. De exemplu un specialist de marketing va folosi termenul de produs iar un specialist in branding va folosi termenul de brand, ambii referindu-se la acelasi lucru. Deci in limbajul de specialitate brand = produs.

Este brandingul de fapt marketingul pentru un singur produs? fisa postului unui marketing manager este asemanatoare cu cea a unui brand manager, mai ales in companiile care nu au mai multe marci in portofoliu. Adica daca avem o singura gama de produse, brandingul sio marketingul se confunda, dar daca detinem 5 marci, avem 5 brandinguri si un singur marketing? Ar fi o idee din punct de vedere organizatoric, dat tot invalida, caci de exemplu vorbim de marketingul personal si de branding personal referindu-ne la acelasi lucru.

Branding = tot ceea ce comunica din marketing. Dar care sunt elementele marketingului care nu comunica?

Branding se refera la perceptia publicului tinta despre produs. Atunci marketingul se refera la altceva? Nu este accentuata focalizarea pe publicul tinta chiar in definitia marketingului?

Sau branding este perceptie iar marketing palpabil? Caci si aici avem argumente contrare. Cata vreme brandul este atasat unor produse iar valoare lui se quantifica si in vanzari, brandingul nu mai este doar o perceptie ci un rezultat.

Brandingul este un marketing castigator? The American Marketing Association (AMA) defineşte un brand ca fiind un "nume, termen, semn, simbol sau design, sau o combinaţie a acestora menita a identifica produsele şi serviciile unui vânzător sau grup de vânzători şi a le diferenţia de cele ale altor vânzători. Astfel, are sens să se înţeleagă că brandingul nu se refera la a va fave publicul tinta sa aleaga produsul dumneavoastra in detrimentul concurenţei, ci se refera la a face publicul tinta sa va considere singurul care oferă o soluţie la problema lor. Deci brandingul ar fi un marketing castigator, care a fidelizat deja clientii.

Brandingul si marketingul au obiective diferite? Obiectivele pe care le va realiza brandul includ: furnizează un mesaj clar; Confirmă credibilitatea companiei; conecteaza din punct de vedere emotional publicul ţintă; motivează cumpărătorul; intareste fidelitatea utilizatorului. Nu sunt aceste obiective incuse si in setul obiectivelor de marketing?

Brandingul porneste de la nevoile clientilor iar marketingul nu? Pentru a reuşi în branding trebuie să înţelegeti nevoile si dorintele clienţilor şi potenţialilor clienţi. Veti face acest lucru, prin integrarea strategiilor de brand in compania dumneavoastră în fiecare punct de contact. Oare nu se aplica si la marketing?

Brandul se gaseste în inimile şi minţile clienţilor, consumatorilor si clienţilor potentiali. Aceasta este suma totală a experienţelor şi percepţiilor lor, dintre care pe unele le puteti influenţa, iar pe altele nu.

Brandul e un rezultat iar marketingul un proces? Un brand puternic este inestimabil caci batalia pentru clienţi se intensifică zi de zi. Este important să petreceti timp pentru a investi în cercetare, definind şi construind brandul. Credeam ca brandul e rezultatul iar brandingul e procesul. Putem avea o concluzie aici. Brandingul are ca rezultat brandul. Care este rezultatul marketingului? Tot brandul?

Brandul este sursa promisiunii dumneavoastra catre consumatori. Este o caramida în fundatia marketingului şi comunicarii, una de care nu doriti sa va lipsiti. Deci brandingul ar fi localizat in zona pozitionarii si diferentierii. Sursa promisiunii catre consumatori nu este de fapt suma elemenetelor de marketing referitoare la produs?

Brandingul e mai mult decat un produs, si marketingul la fel. Brandingul este baza marketingului si este inseparabil de strategia de afaceri. Prin urmare, este mai mult decât a pune o etichetă pe un produs de lux. In zilele noastre, o corporaţie, firmă de avocatură, o tara, o universitate, un muzeu, un spital, o celebritate, şi chiar cariera ta poate fi considerata a fi un brand.

Ca atare, un brand este o combinaţie de atribute, comunicate printr-un nume, sau un simbol, care influenţează procesul de gandire în mintea unui public şi creează valoare.

Brandingul e ancorat in psiho-sociologie iar marketingul e mai practic? Brandingul este profund ancorat în psiho-sociologie, acesta ia în considerare atât atributele corporale cat şi necorporale, de exemplu, beneficiile funcţionale şi emoţionale. Prin urmare, aceste atribute compun convingerile publicului pe care acesta si le reaminteşte atunci când se gandesc la brand în contextul propriu.

Valoarea unui brand sta, pentru public, în promisiunea că produsul sau serviciul va livra conform asteptarilor. În mod cert, un brand poate evoca amintiri ale unei experienţe negative. Atunci valoarea pentru publicul respectiv ar fi sa evite achizitia acelui brand. (...sau produs, sau produsele companiei) La fel e definit si un marketing de valoare.

Din punctul de vedere al proprietarului brandului, valoarea brandului deseori constă în siguranta unor câştiguri viitoare mai mari, dar poate fi, de asemenea, evaluat în termeni de voturi pentru un politician, cariera unui executiv, investiţii străine directe pentru o ţară, etc. Pentru proprietar un marketing bun este acelasi lucru.

Brandingul este un amestec de arta si stiinta care administrează asociaţiile mentale dintre un brand şi amintirile publicului despre brand. Marketingul este de asemenea, un amestec de arta si stiinta
Brandingul presupune concentrarea resurselor pe anumite active corporale şi necorporale, pe anume atribute, pentru a diferenţia brandul într-un mod atractiv, semnificativ şi convingator pentru publicul ţintă. Definitia marketingului se refera la acelasi lucru.

Managementul Brandului devine un cadru organizatoric care gestionează sistematic acele procese centrate pe client. Acesta are ca scop colectarea de informaţii, alocarea resurselor, livrarea consecventa a promisiunii brandului de-a lungul timpului, la fiecare punct de contact cu clientul. Definitia marketingului include aceleasi cerinte.


Incerc sa definesc cele doua concepte cat mai clar si sa le separ dupa criterii evidente, caci personal consider ca este inutil sa avem literatura paralela care se refera la acelasi lucru, cu terminologii diferite care in esenta se refera la acelasi lucru. Dar daca exista diferente reale intre ele doua concepte, as vrea sa le identific.

Citesc carti de branding si am senzatia ca am mai citit aceeasi informatie in cartile de marketing. Inteleg conceptele de brand equity, brainding, brand essence, etc si imi dau seama ca toate au echivalente in teoria de marketing. Am senzatia ca stiinta este dublata artificial. Iar in acest caz nu pot spune ca este vorba de junk marketing, caci atat cartile de branding cat si cele de marketing la care ma refer sunt foarte riguros construite, sunt materiale complexe si ofera informatii de valoare.

Deci exista vreo diferenta reala intre branding si marketing?