Cea mai rea injurie pe care o mai folosesc, foarte rar si doar la volan, e “imi bag picioarele in gura ta”… care vizual nu e chiar asa de rea. De ce nu injur? Nu ca as fi o mironosita (veti vedea ca nu-s), dar: 1. Am scapat de Dacie cu ani in urma si m-am linistit cand am inceput sa conduc o masina mai putin stresanta, si 2. Pentru ca vizualizez. (imi traduc in imagini sensul real al cuvintelor exprimate, iar asta ma impiedica sa verbalizez injuratura)
Incercati exercitiul asta si ma veti intelege perfect. Luati o injurie dintre cele clasice… poate alea adresate mamei, sau oricare. Uitati-va la persoanele implicate - cel care verbalizeaza injuria si cel care o primeste (emitatorul si receptorul mesajului), imaginati-va cum ar arata mama receptorului si cum ar arata emitatorul facand ce propune sa faca cu mama receptorului. Nu e asa ca in loc sa va enervati, va vine sa radeti? Daca mie mi-ar zice cineva ca vrea sa aiba relatii sexuale cu stramosii mamei mele, care sunt morti demult, ce sa inteleg? Ca e imbecil sau necrofil? Niciuna din variante nu il avantajeaza.. Sau alt exemplu: un barbat ii zice altuia ca ii va face ceva de natura sexuala. Ala este homosexual sau doar s-a indragostit in momentul respectiv? Pe mine ma amuza.
Deci dragi cetateni vorbitori de diferite forme ale limbii romane: cand injurati, va declarati propria prostie sau perversitate. Imaginati-va cum ar arata injuratura si verificati daca mai vreti sa o exprimati. Daca da, atunci e ok… sau, treaba voastra.
Teoria asta a mea e veche… adica este explicatia pentru care eu nu am injurat in ultimii 10 ani si de ce nu prea ma ating injuraturile. La fel cum explica si de ce unor persoane chiar nu le sta bines a injure. Unii prieteni mai fac misto de mine si ma mai provoaca cu “ia vizualizeaza ceva!” (adica imi sugereaza ca mi-ar fi adresat ceva ce eu as putea vizualiza, dar se abtin), … ei au inteles si nu vor sa ii cred homosexuali, necrofili, zoofili si asa mai departe. Adica cred ca nu vor sa rad de ei de fiecare data cand ii vad sau sa ma tem de ei…
Dar, sistemul asta anti-cuvinte-urate, este uneori foarte ciudat. Si aici nu ma refer la injuraturi. Iata o ciudatenie a limbii noastre, care de fapt a fost declansatorul postarii de fata. (daca sunteti mai sensibili, opriti-va din citit ianinte de urmatorul paragraf)
``` Mi-am amintit o concluzie. Nu stiu a cui si nici cu ce ocazie am perceput-o. Nu stiu nici cum de mi-a venit mie in cap dar iata teroria: “oamenii se impart in doua categorii – unii care mananca cacat si altii care il inghit”. Mie mi se pare ingrozitor din punct de vedere vizual. Astea sunt expresii clasice ale limbii romane care s-ar traduce: unii mint si altii cred. Mi se pare foarte dura treaba. Deci: mananci cacat=minti; inghiti cacat=crezi; ai mancat cacat=esti norocos … deci cei care mint sunt niste norocosi atunci cand sunt crezuti. Problema e ca cei care nu au mancat, nu sunt norocosi si inghit. ... Nu mai dezvolt ca ati inteles.
Unii oameni iubesc asa de mult femeile lor încât, pentru a nu le uza, se folosesc de femeile altora. ...
~~~
O blonda la cina impreuna cu sotul:- Auzi iubitule, mi-a spus un coleg azi la servicu un banc cu blonde .... am ras de era sa cad jos din pat.
~~~
Care-i diferenta dintre femeile cu varsta de 8, 18, 28, 38, 48 si 58 de ani. 8 - O duci in pat si apoi ii spui o poveste. 18 - Ii spui o poveste si apoi o duci in pat. 28 - Nu-i nevoie sa-i spui o poveste ca sa o duci in pat. 38 - Ea iti spune o poveste si te duce in pat. 48 - Tu ii spui o poveste ca sa eviti sa te duci in pat. 58 - Stai in pat toata ziua ca sa nu-i asculti povestea.
~~~ De ce se uita un barbat pe certificatul de casatorie? Sa vada cand expira...
~~~
Ce trebuie aratat unei femei care conduce 7 ani fara accident ? - Viteza a doua. ...
~~~
O blonda isi suna iubitul si spune: "Te rog, vino si ajuta-ma! Am un puzzle nenorocit si nu stiu de unde sa incep" . Tipul intreaba: "Si ce-ar trebui sa iasa?" Blonda: "Dupa poza de pe cutie, un tigru" .Tipul se hotaraste sa dea o fuga. Blonda ii arata masa unde stateau toate piesele. El se uita la piese, se uita la cutie, si zice: "In primul rind, orice ai face, nu ai cum sa asamblezi piesele astea sa arate ca tigrul de pe cutie." Apoi ii ia miinile si-i spune: "In al doilea rind, vreau sa ne relaxam. Sa bem o cana de ceai, si apoi...", ofteaza, "apoi ne apucam sa punem inapoi cerealele in cutie"
~~~
Un arab cu o mitraliera si ceva grenade era alergat de un tanc israelian. Arabul se opreste o clipa, trage cu o mitraliera in tanc, tancul nu pateste nimic, arabul alearga, tancul dupa el. Se mai opreste o data arabul, trage cartusele din mitraliera, tancul nimic, arabul arunca mitraliera, continua sa alerge, tancul dupa el. Se mai opreste arabul, arunca o grenada, tancul nu are nimic, arabul alearga, tancul dupa el…Arabul arunca ultima grenada, tancul dupa el. Arabul nu mai are munitie, se lasa in genunchi si asteapta.Tancul opreste linga arab, se deschide turela si evreul intreaba: - Auzi, arabule, cumperi niste munitie?
De obicei da. Cred in faptul ca a vota este un drept la care nu ar trebui sa renunt prin absenta mea de la vot. In teorie acest vot exprima parerea sau preferinta mea. Nu am ratat nici o ocazie de a vota de cand am obtinut dreptul asta la 18 ani, nici macar cand nu eram in tara. Dar pana acum chiar am avut o parere sau o preferinta. Chiar daca am fost dezamagita de comportamentul viitor al unor politicieni pe care i-am votat, la vremea respectiva am mers la vot fie pentru ca am crezut intr-un canditat sau cauza lui, fie pentru ca am crezut ca alternativa ar fi dezastruoasa pentru tara. In orice caz, am considerat ca votul meu conteaza… macar ma exprim prin el. Acum insa mi se pare cam ciudat. Am intrat pe net special sa vad si eu in ce colegiu sunt si care sunt candidatii. Mai am o saptamana si as vrea sa merg la vot cu o parere. Ei bine, in colegiul meu, atat la senat cat si la camera deputatilor, candideaza niste complet necunoscuti pentru mine. Acum 4 ani, aveam de ales dintre liste ale partidelor si independenti, citeam listele si cautam personajele pe care vroiam sa le creditez cu incredere. Macar gaseam pe undeva persoanele publice preferate si, chair daca votam partidul, votul meu era dat pentru acel candidat. Acum as vrea sa votez pe cate cineva, doar ca … degeaba vreau, nu candideaza la mine in colegiu. Ma ingrijoreaza situatia asta. Nu pentru ca nu am pe cine sa votez, dar pentru ca unele persoane ajung in parlament sau rateaza ocazia de a ajunge in parlament din cauza votului unei comunitati reduse. Votul nu mai este reprezentativ pentru intreaga tara. Ma gandeam sa votez un partid anume, caci imi place un candidat al lui care candideaza in alt colegiu. Problema e ca daca pun stampila pe acel partid, si ar obtine majoritatea in colegiul meu, nu as ajuta cu nimic candidatul meu preferat, ci as da sansa unei persoane complet necunoscute. Solutia mea in momentul de fata este sa nu votez, ca nu as avea ce spune prin vot. Dar sunt frustrata, caci am senzatia ca mi s-a luat acest drept prin limitarea variantelor pe care le am si prin imposibilitatea mea de a ajuta vreun candidat care imi place. Nici macar dreptul la mobilitate nu il am. Am ocazia sa ma exprim in privinta parlamentului o data la 4 ani. Sincer, m-as urca in masina si m-as duce sa votez in colegiul unde imi place un candidat. Dar nu am dreptul asta. Sunt ingradita in colegiul unde locuiesc, cu variante care nu imi lasa nici un gust. Speranta mea, daca se mentine sistemul asta, este ca exercitiul sa le dea o lectie politicienilor si acestia sa isi defineasca cu ani inainte colegiile unde vor candida, sa inceapa sa munceasca serios in parlament sau in comunitate daca nu sunt parlamentari si sa se faca cunoscuti in colegiul lor. Cred ca asta ar fi scopul sistmeului uninominal. Sper sa invete repede baietii si fetele care si-au luat-o de data asta. Pe ce criteriu sa-i aleg pentru mandatul urmator? Dupa culoarea parului sau a cravatei din fotografia afisata la colt de strada? Imi e ciuda ca nu am motiv sa votez si imi e si mai ciuda ca va castiga cineva pe care nu il cunosc si care nu stiu daca merita sau nu. Mie, conform domiciliului, mi s-a luat dreptul de a alege. Oare cati cetateni se afla in aceeasi situatie? Tu ai pe cine vota? Ai avut noroc ca politicianul preferat sa candideze chiar la tine in colegiu? Sau ti s-a luat si tie acest drept? Comenteaza! Cred ca merita sa ne exprimam pe tema asta.
M-am intors acasa, posibil dar nu garantat definitiv, dupa doi ani de munca in Dubai. Prietenii vechi au avut ocazia sa mai asculte din povestile despre stilul de viata din Emirate, despre mediul de afaceri, despre cladirile spectaculoase. Dar e ciudat cum experienta de viata de acolo ma bantuie aici si imi trimite sageti cu lectii aplicabile la noi. Traiul in Bucuresti cu problemele mici dar repetitive, cu care ne-am obisnuit sa traim zi de zi si pe care le consideram normalitate, ma stimuleaza la comparatii si frustrari de genul “imi e ciuda ca la noi nu se poate, cand ar fi atat de simplu… daca ar vrea toata lumea” Incerc sa ma abtin in a incepe discutiile cu “In Dubai…” ca sa nu par genul ala de snob care a avut si el ocazia sa calatoreasca un pic si se intoarce cu fite si lectii de viata. Dar realitatea e ca In Dubai lucrurile merg altfel, si fara suparare, merg bine. Mai mult, Guvernul din Dubai (adica familia regala si institutiile controlate de ei) poate da lectii de management lumii intregi. Cand am ajuns acolo am avut o reactie ciudata la vederea portretelor Sheicilor peste tot. M-am gandit – ce comunism, ce propaganda... Dupa vreo jumatate de an, am devenit si eu fanul numarul unu al lui Sh. Mohammed Bin Rashid al Maktoum. Dar vreau sa va spun ca toti locuitorii Dubaiului (localnici sau expatriati) sunt fanii lui numarul unu... iar seicul e mai iubit decat cel mai tare rock star. Si pe buna dreptate. Parintele Dubaiului, Sh. Rashid, s-a prins ca din petrol nu poate trai mai mult de 20 de ani, caci nu a fost la fel de norocos ca ceilalti Seici, si a decis ca e mai bine sa transforme orasul intr-un centru comercial liber. Asa ca a eliminat taxele de reexport si a stimulat comertul dintre Asia si Europa. Asa s-a imbogatit tara de fapt la inceput.(adica acum 20 de ani). E o idee gresita ca Dubaiul s-a dezvoltat din bani de petrol, cand in realitate doar 7% din PIB-ul lor vine din industria petroliera. El a avut o viziune pentru poporul lui si o atitudine de tata de familie pe care a insuflat-o si urmasilor. Acum veniturile tarii sunt realizate din cam 3 mari surse – turism, imobiliare si comert. Dar succesul lui cel mai mare cred ca a fost formarea caracterului familiei lui.
De ce merg lucrurile bine la ei? Sunt multe elemente care au determinat dezvoltarea orasului, dar cred ca totul se bazeaza pe combinatia echilibrata a 3 element: putere absoluta- creier mult- si orgoliu patern.
Putere absoluta. „Democratie? Ce e aia? Si la ce imi trebuie? Eu traiesc bine.”(asa zic mai toti localnicii) Sh. Mohammed e seful. Nu incape nici un fel de echivoc. Daca Sh. Mohammed a zis ceva, se va face, garantat. Nu are comisii, motiuni de cenzura, nu negociaza cu nimeni. Daca el vrea sa dubleze kilometrii de plaja pe care ii are, zice ca asta vrea, da tema autoritatii care se ocupa, sau creaza autoritatea necesara, iar treaba se face. Vi se pare cunoscut? Mie da. Pe vremea totalitarismului, daca Ceausescu a vrut sa se faca un canal Dunare-Marea Neagra, s-a facut... cu tot efortul (sacrificiul) necesar. Desigur ca nu e acelasi lucru, caci mai sunt 2 elemente ce intra in calcul pentru a face o populatie sa traiasca bine.
Creier mult. Cautati oameni care au trait acolo si intrebati-i ce parerea au despre Sh. Mohammed si daca ei cred ca e un tip destept. Sunt sigura ca va vor spune ca e un mare om, cu o inteligenta si un know-how fantastic. Are un discurs incredibil, este clar, riguros, ambitios, si are o gandire logica de necombatut. Omul stie multe si invata permanent. Munceste enorm si este focalizat pe obiectivul lui –sa traiasca mai bine poporul meu, acum. El identifica probleme si gaseste solutii. Urmareste evolutia si ii ajuta pe cei responsabili sa obtina ce au nevoie ca sa aiba succes. E un manager ca la carte. Dar e si foarte autoritar.
Orgoliu patern. (nu doar patriotism) Familia Maktoum considera ca locuitorii Dubaiului sunt copiii lor. Nu sunt resurse umane – pe alea le importa si iau ce e mai bun din lume. Ei au acea atitudine de tata sau mama care isi educa copiii, le ofera tot ce au nevoie, ii asculta daca au probleme si ii ajuta sa si le rezolve. Mai mult, ii ambitioneaza si ii cearta daca nu ating excelenta. Le ofera totul, dar ii si obliga sa respecte regulile casei. Si ca orice parinte, conducatorul vrea ca ai lui sa fie cei mai cei. Pot sustine cele de mai sus cu nenumarate exemple, dar pentru ca nu veti avea rabdarea sa le cititi, ma puteti crede pe cuvand sau intreba ulterior. Ideea e ca in Dubai se traieste bine, si nu e datorita banilor din petrol ci este datorita unui management bun. Sh. Mohammed a spus de multe ori ca viziunea lui e ca „oamenii lui sa traiasca bine, si nu peste 10 ani, ci acum”
Cum se traduce asta in realitatea de zi cu zi? Simplu: prin strategie si implementare. Ei identifica problemele, cauta cel mai bun specialist de oricunde din lume, ii ofera un deadline foarte strans si provocari incredibile si un buget cu titlul „money is no object”. Sh. Mohammed mai zicea si ca nu are rost sa inventeze el ceva, ca porneste de acolo de unde umanitate a ajuns si construieste in continuare. Vrea sa fie primul in toate. Si... poate sunt eu subiectiva, dar cred ca multi sunt de acord ca Dubai este primul in multe. In Dubai gasesti cea mai inalta cladire din lume- Burj Dubai, cel mai mare mall din lume – deschis acum 2 saptamani – Dubai Mall, Cele mai mari insule artificiale – Palmierii, cel mai mare port de cargo din lume – Jebel Ali, cel mai mare aeroport din lume – Dubai World Central, ..., dar si cea mai mortala strada din lume in 2007- Sheich Zaied Road cu peste 800 de accidente mortale intr-un an. Deci sunt probleme si la ei. (Pe asta au rezolvat-o – au radare la fiecare 200 m, cu camere si amenzi imense, viteza maxima a devenit 100km/h si minima 60 km/h, iar de amenda si penalizari pentru greseli acolo chiar nu poti scapa)
Cu riscul de a publica iar un articol luuuung, o sa iau cateva exemple care explica de ce merg lucrurile bine acolo.
Institutiile publice: (Government cum zic ei) Nu numai ca toate institutiile publice au scopuri clar definite, dar functioneaza. Nu ai nici o sansa sa negociezi amenda cu Politia. La Emigration stii foarte bine ce trebuie sa faci, ce documente iti trebuie si unde le depui, cat dureaza, etc. Ministerul Transporturilor au bagat taxa de drum, din care au strans o gramada de bani si au construit inca un pod cu 7 benzi pe sens. Cand o noua lege este data, toata lumea stie despre ea si este explicata in amanunt in ambele limbi, ca sa nu existe nelamuriri, iar cand intra in aplicare, chiar se aplica. Cand apare o problema majora care necesta interventia guvernului, guvernul intervine si o rezolva. Exista functia obligatorie de PRO (public relations officer). PRO-ul se ocupa de tot ce tine de acte, documente, autorizari , etc. E un fel de functionarul public propriu al fiecarei comapanii. Nu stau eu la coada sa imi iau viza, rezolva el.
Traficul. E una, sau singura problema unanim considerata problema. E si normal. Populatia e cam aceeasi ca a Bucurestiului cu cel putin de 3 ori mai multe masini si cu un ritm de viata mult mai alert. Mai mult, inca nu e un sistem de transport in comun bine pus la punct. Va fi in 9.09.2009 la ora 9.00. Dar cand am ajuns eu in iulie 2006 erau e treceri peste Creek (un canal natural care arata ca un rau, dar e apa de mare): Shindaga Tunnel- cu 3 benzi pe sens, Podul Maktoum cu 4-5 benzi pe sens, Podul Garhoud cu 4 benzi pe sens. Cand am plecat, dupa 2 ani erau in plus: Business Bay bridge – cu 5 benzi pe sens si cu cateva ramificatii, Floating Bridge (un pod deschis doar ziua ca sa reduca din trafic pana se rezolva problema) cu 3 benzi pe sens, Podul Garhood refacut- cu 7 nezi pe sens, si inca vreo 2 mega proiecte de poduri.
Educatia: Am ascultat un discurs in guvern in care era nemultumit de ritmul de crestere al sistemului educational. Si zicea ceva de genul: ati avut nevoie de scoli si universitati- le-am facut. Ati avut nevoie de profesori specializati- i-am adus pe cei mai buni, in scolile noastre nu lipseste nimic, ce va opreste sa va deschideti mintea si sa creati programe de dezvoltare, de ce nu va modernizati mai repede? In realitate toate universtatile mari din lume au reprezentanta in Dubai, la fel si liceele. Profesori straini peste tot. Licele arata ca niste centre business de mare clasa, iar programa de invatamant este echivalenta scolilor europene si americane.
Expatriatii: in alte tari arabe expatii nu prea stau mult timp, caci fie femeile nu pot lucra, conduce masina, iesi in oras singure, fie tre sa stea infasurate, fie religia este atat de puternica stilul de viata inchis, cu cenzura, etc. Un vestic nu prea suporta pentru mult timp restrictiile. In Dubai restrictii sunt, dar nu iti ataca stilul de viata propriu. Trebuie sa respecti principiile decentei si nu gasesti alcool peste tot, iar internetul este restrictionat tot pentru a proteja decenta. In schimb si tu ca expat esti respectat si ai dreptulsa iti practici propriul stil de viata, daca se incadreaza in limitele de bun simt care sunt cam aceleasi in toata lumea. Exista chiar si 2 biserici ortodoxe. Deci in acest oras poti sa iti aduci familia si te poti stabili pe termen lung.
Cetatenii: Ca expat nu ai dreptul la cetatenie si pasaport. Dar asta este o masura care are logica ei. 80% din populatie este expatriata si sunt 220 de nationalitati. Daca toti ar avea drepturi de localnici, s-ar duce naibii tot echilibrul sistemului lor autoritar care functioneaza si intreaga civilizatie pe care o observi in orice loc al orasului. Mai mult, si siguranta publica ar avea de suferit. Acum criminalitatea este aproape de 0 iar o femeie poate traversa orasul pe jos la 3 noaptea in completa siguranta.
Gata... daca mai vreti ma intrebati, daca nu, ma scuzati pentru lungul mesaj.
Lociuesc in Vitanul Nou, pe langa Bucuresti Mall, si lucrez in zona 1Mai-Chibrit. Daca va spun ca trebuie sa traversez tot orasul din Sud in Nord si invers, exagerez, caci sunt altii intr-o situatie si mai nasoala, care probabil locuiesc in Berceni si lucreaza in Baneasa, Pipera, etc. Totusi trebuie sa va spun ca mersul la serviciu si intorsul acasa sunt cele mai ciudate capitole dintr-o zi normala. Nu cred ca doar pentru mine.
Cateva exemple: daca merg cu masina si ies din casa la 6.45, ajung la munca in aproximativ 45 de minute, ceea ce este acceptabil. Problema e ca fiecare 5 minute de intarziere a startului determina o prelungire a calatoriei de 10-15 minute. Astfel, daca ies din casa la 7.00- pot ajuge la birou pe la 8.30 – déjà am intarziat. Bine, dar daca asta ar depinde numai de momentul iesirii din casa, ar fi ok, macar as fi eu cea care controleaza procesul. Dar nu e asta singurul factor.
Uneori ploua si se bulverseaza intregul sistem, colegii de trafic uita cum se conduce masina si ce reguli au invatat. Cu siguranta si eu fac la fel. O replica la inceputul filmului “The Rounders” cu John Malkovich spunea ceva de genul: “daca la o masa de poker, nu te prinzi in prima jumatate de ora care este fraierul, atunci inseamna ca tu esti ala…” (citat nu neaparat fidel) Asa extrapolez si eu si zic ca daca in trafic chiar toti sunt dobitoci, inseamna ca poate chiar eu am o oarecare vina pt traiectoriile si reactiile ciudate ale celorlalti. Dar sa incheiem paranteza, caci eu sunt exceptia sintagmei blonda la volan. Deci restul sunt varza, eu conduc bine, ne-am inteles? OK atunci. Sa revin.
Se mai poate intampla sa fie politist in intersectie, sau mai rau sa fie politist doar in unele intersectii si in altele nu, iar cele fara politist se blocheaza de la ce a bulversat domnul de la intersectia dinainte. (exemplu: la Victoriei unde daca este un politst la intratrea dinspre Aviatorilor, toate iesirile din piata sunt blocate de faci 30 m intr-o ora)
Oricum, sa mergi cu masina la serviciu este ca o loterie, si cu siguranta pentru marea majoritate este un factor clar de stress cu care ne incepem ziua.
Ei bine, daca am reusit totusi sa descopar niste patternuri in excursia de dimineata spre munca, seara nu se mai aplica nici o regula. Pe orice drum ai lua-o, daca pleci de la birou, la 5, la 5,30, la 6, la 6.30, la 7, la 7.30 si asa mai departe…. Nu mai e relevant. Stii cu siguranta ca incepand cu Piata Victoriei (sau orice zona care se afla pe harta Bucurestiului la cam acelasi nivel cu Piata Victoriei) si pana treci de Sectorul 3, esti condamnat la o viteza de deplasare care nu se mai masoara in km pe ora ci in metri pe minut. (La modul – am vorbit la telefon 10 minute, si m-am deplasat distanta a 3 masini- deci cam 0.9m/minut.)
Acum, nu stiu voi cum reactionati, dar pe mine statul in trafic, pe intuneric (caci e bezna seara in Bucuresti), schimband primele 2 viteze si apasand pedalele de parca as canta la orga, ma stoarce pana la ultimele picaturi de energie. Am senzatia ca nu mai ajung acasa si ... cand ajung chiar nu mai imi arde de nimic. Ma intreb cei care mai au si familie, copii, obligatii, etc... cum fac?
Am incercat de cateva ori alternativa care logic ar trebui sa functioneze, si anume sa merg cu metroul. In unele zone unde nu prea ai nevoie sa schimbi diverse mijloace de transport ar functiona cu siguranta. Adica daca stai langa statia de metrou in Sud si pana la Victoriei, si trebuie sa mergi pe aceeasi magistrala, atunci e totul ok, castigi o groaza de timp. Dar daca trebuie sa faci un traseu cam ca al meu: tramvai 4 statii spre sud sau tramvai 4 statii spre est sau mers pe jos si autobuz 2-3 statii spre centru plus metrou cu minim o schimbare de magistrala plus mers pe jos sau tamvai 1-2 statii, atunci parca nu se mai potriveste asa de bine teoria ca salvezi timp, bani si nervi cu transportul in comun.
Eu inca nu m-am hotarat cum sa fac. Seara, dupa ce am petrecut cateva ore bune in trafic, imi pomit ca a doua zi merg cu metroul. Dimineata, nu prea imi arde de excursii pe jos si inghesuiala la metrou... Dar am facut o mica analiza a celor doua alternative... poate ma conving asa. (defect profesional ;))
1. Indicator: Timp petrecut pe drum Cu masina proprie: 50-90 min Cu transportul in comun:40- 90 min Egalitate aproximativa.
2. Indicator: Confort Cu masina proprie:
Plusuri:
Nu e inghesuiala
Nu trebuie sa ai grija la portofel
Nu trebuie sa mergi prin frig/ploaie/zapada, etc
Poti purta tocuri
Nu schimbi mijloacele de transport, iei masina din fata blocului
Poti lua cu tine bagaj, laptop, etc.
Minusuri:
daca esti la volan, iti amortesc picioarele pe pedale
e o activitate stresanta
probleme cu parcarea
daca ai rau de masina si esti pasager, ai sanse mari sa iti vina rau de la atatea opriri- porniri- accelerari-franari
Cu transportul in comun:
Plusuri:
daca prinzi locuri poti citi o carte, un ziar in timpul transportului
nu trebuie sa fii atent decat la ce peron astepti
in statii si in drum mai ai un chiosc, o banca, mai vezi o vitrina
Minusuri:
inghesuiala la orele de varf
durata mai mare in perioadele mai lejere – intre 9.30 si 3.30 pm
nu poti merge cu tocuri, sau poti dar nu prea e placut
Castigator: masina
3. Indicator: Costuri Cu masina proprie: Depinde de ce masina conduci poti face 2-4 plinuri pe luna, min 250 RON pe plin
Cu transportul in comun: 2,60 ron – 2 calatorii + 2,20 2 calatorii metrou/ zi = 144 ron/luna sau cu abonamente: 23 metrou +30 o linie- 50 general = max 75
Castigator: Transport In comun
4 Indicator: Potential de enervare Cu masina proprie: Foarte mare pana la absolut. · Blocaje · Pietoni neatenti · Ceilalti soferi · Daca te grabesti · Gropi · Cersetori · Spalatori de parbrize · Arabi in jeep care au chef de agatat
Cu transportul in comun: Mediu · daca e inghesuiala, · daca nu vine la timp, · daca te grabesti, · daca ai copii plangaciosi · cercetori · tigani
Castigator: Transport In comun
Ups – mie mi-a iesit ca a batut cu 2 la 1 transportul in comun. Voua cum va iese? Ati incercat testul?