Un indicator al gradului de dezvoltare socio-culturalo-economica a unei tari este importanta religiei in viata de zi cu zi a oamenilor, masurata si prin numarul de biserici active pe o anumita suprafata
In tarile din vestul Europei, cererea pentru religie a scazut in ultimele decenii intr-un ritm asa de mare, incat multe biserici sunt acum cladiri de locuinte sau birouri. Cunosc un avocat olandez care isi are biroul intr-o fosta biserica. Cunosc si un consultant de resurse umane tot olandez care isi are biroul intr-un castel, dar sa ramanem la subiectul bisericesc. In tarile pragmatice din vestul Europei, care sunt recunoscute pentru a fi cele cu nivelul cel mai bun de trai, domeniile fostelor biserici sunt in circuitul imobiliar. Nici macar nu le pasa ca au o activitate nu tocmai ortodoxa intr-un spatiu care a fost sfant o perioada buna de timp. Deci in tarile dezvoltate, nevoia de religie este atat de mica incat nu numai ca nu se mai construiesc biserici noi, ci chiar cele vechi intra in circuitul comercial laic. Se pare ca vesticii au ales sa munceasca ca sa isi creasca nivelul de trai, in loc sa se roage.
In tarile musulmane, subdezvoltate, religia are un asa de mare rol in viata comunitatilor, incat se pot gasi moschei oriunde pe o raza de 500 de metri. Sunt asa de multe, si oamenii se duc mereu la moschee- chiar de 5 ori pe zi. Noi, “vesticii” ii consideram indobitociti si stim ca guvernele lor folosesc religia pentru a mentine un nivel scazut de educatie si pentru a putea controla masele astfel .
Acum, ce putem spune despre Romania?. Am in fata blocului un parculet curat, ingrijit, plin de copii de toate varstele. Este un parculet cochet, intre blocuri, cu zone dedicate pe grupe de varsta si spatiu ingradit pentru catei. Iti e mai mare dragul sa stai la bancon si sa te uiti cum asa de mutli copii se joaca si alearga. Saptamana asta a aparut un gard care imprejmuieste cam un sfert din acest parc. Am trecut pe acolo si am citi panoul proiectului- va creste acolo o biserica. Chiar daca nu sunt religioasa, nu am absolut nimic impotriva religiei si chiar ma duc la biserica uneori. Dar nu ma incanta deloc ideea ca in loc sa ma trezesc duminica dimineata cu rasete de copii sau batai de minge, sa ma trezeasca clopotele de biserica. Nu ma incanta idea sa fiu martora involuntara a inmormantarilor inevitabile. Nu vreau sa aud toate slujbele.
In orasele noastre nu prea mai exista parc care sa nu aiba o biserica noua. In Constanta, aproape fiecare parc mic are cate doua biserici, iar cele mai mari cel putin 3. Au construit 2 biserici noi in piata, au construit biserici printre blocuri, oricunde au gasit cate un loc liber.
Sunt eu oare singura care crede ca un parc ar trebui sa fie un loc de petrecere a timpului liber, in care sa alergi, sa faci sport, sa razi, sa spui glume cu prietenii (chiar si mai deocheate), sa intalnesti oameni de aceeasi varsta…etc? In tarile civilizate nu exista parc fara un teren de sport, la noi nu exista parc fara biserica.
Pe locul unde se va construi biserica asta noua, se puteau construi cel putin un teren de baschet si unul de tenis. Adolescentii joaca tenis cu piciorul pe alee, intre masini, langa parc. Un teren de baschet este atat de greu de gasit in Bucuresti, iar daca vrei sa joci tenis trebuie sa platesti bani grei. Nu suntem oricum o natie de sedentari? Chiar avem prea multe spatii amenajate pentru sport, incat preferam sa alocam parcurile pentru biserici? Chiar este cererea de ghidare spirituala asa de mare in Romania incat nu sunt suficiente biserici? Eu acum, mergand pe jos, ajung in maxim 15 minute la una din cel putin 4 biserici daca simt nevoia, dar la un teren de sport public nu pot ajunge asa de usor.
Postări
